De-a lungul vremurilor, oamenii au prestat, dupa cum vom vedea în articolul de mai jos, meserii dintre cele mai bizare. Chiar daca astazi e greu de crezut ca au existat, istoria le consemneaza si le descrie ca fiind destul de cunoscute si apreciate la vremea respectiva.
Caraus de lectica
Dupa cum chiar denumirea ne sugereaza, carausul de lectica era un sclav obligat sa ridice si sa transporte, la început femei de neam nobil, iar mai târziu si barbati, în lectica. Era o slujba extrem de solicitanta deoarece necesita un efort fizic mare si în acelasi timp era periculoasa, fiind nevoie sa coboare sau sa urce scari cu lectica pe umeri. Carausii aveau obligatia de-a se îmbraca în haine pretioase, împodobite cu ornamente sofisticate (în totala discordanta cu activitatea respectiva), având drept scop, scoaterea în evidenta a luxului si bogatiei stapânului pe care-l carau în lectica. Mai târziu, lecticile au fost prevazute cu ferestre si ornamente complicate, sporindu-se astfel greutatea lor. Aceasta „meserie” a supravietuit pâna spre zilele noastre, daca ne gândim la Papal Sedia Gestatoria (tronul pentru deplasarea papei), care a fost folosit ultima oara în 1980.
Gymnasiarch – îngrijitor pentru atleti
Destul de prezent în Grecia Antica, gymnasiarch-ul era responsabil cu stergerea, curatarea si ungerea sportivilor, mai ales dupa marile întreceri olimpice. Un fel de maseuri ai zilelor noastre, daca vrem sa facem o analogie. O meserie foarte cautata la vremea aceea, fiind accesibila, îndeosebi cetatenilor greci bogati, considerata drept cea mai respectabila îndeletnicire filantropica din Grecia. Pentru a putea deveni un gymnasiarch, trebuia ca persoana sa aiba vârsta cuprinsa între 30 si 60 de ani si o posibila clientela din rândul bogatilor. Printre beneficiile acestei ocupatii se numara si dreptul de a purta un bat cu care avea voie sa-i „altoiasca” pe adolescentii care sfidau regulile din gymnasium si se purtau necuviincios.
Cititor si sculptor de blesteme
O practica înca din Roma Antica. Dar cum nu exista hârtia pe atunci, blestemele lungi, întortocheate si bizare se scriau pe bucati mari de… plumb. Acestea erau fixate în cuie pe peretii templelor. Persoanele care se ocupau cu nastrusnica misiune se asezau în fata templului si trebuia sa retina cu sfintenie toate plângerile si blestemele clientilor, deoarece acestia plateau sume importante transcrierii grozaviilor în plumbul moale. Multe din astfel de placi s-au pastrat chiar si pâna astazi iar marturie stau urmatoarele exemple: „Sa fie legate toate membrele si tendoanele lui Victorius, vizitiul ticalosilor de la Echipa Albastra! Caii cu care va concura orbeste-i sa nu poata vedea si rasuceste-le sufletele si inimile sa nu poata respira”, sau un alt blestem, „Vreau ca ticalosul de Titus, care îmi datoreaza bani de 20 de ani, sa moara în chinuri groaznice, O, voi Zei ascultati-ma! Tu, Jupiter, fa ca într-o buna zi acest gunoi sa se înece la masa sau sa ajunga sclav în arena, iar eu sa vad cum îl sfâsie leii în Colosseum!”. Ingrata meserie…
Spatiul nu ne permite descrierea multor ocupatii bizare, existente de-a lungul timpului. Vom mai enumera doar câteva: persoane care exhumeaza cadavre, biciuire de baieti, mirele de scaun, planificatorul de orgii, clovnul de înmormântare, urinatores (un fel de scafandrii) etc. Meserii ce-au fost uitate în istorie.
IOANA FLORIA
Comentarii