Foarte multi au auzit de un celebru mafiot, Don Corleone, datorita nu mai putin celebrului film „Nasul”. In realitate, Corleone este un oras nu prea mare din provincia siciliana Palermo, unde crima organizata e la ea acasa, iar unul dintre cei mai diabolici capo di tutti capi, un fel de „seful-sefilor”, cum ar veni, a fost cel poreclit „Profesorul” sau „Primula rosie” (de la denumirea unei plante micute, dar foarte atractive), pe numele sau adevarat Luciano Liggio (1925-1993).
Lichidatorul Nasului
Pe 2 august 1958, Liggio s-a remarcat in lumea interlopa dupa ce l-a lichidat intr-o ambuscada pe doctorul Giovanni Russo, considerat „U’ Patri Nostru”, adica Nasul incontestabil din Corleone. Odata cu moartea sa incepea si declinul vertiginos al temutei „famiglia”, mai ales ca Liggio avea un plan foarte ambitios: acela de a-i elimina pe toti cei fideli lui Russo si de a ameninta fiecare martor inco-mod cu uciderea intregii sale familii, in caz ca ar fi divulgat crimele lui. Dar sus-mentionatul asasinat marca si un alt moment important in sanul mafiei italiene: incheierea unei epoci in care – sa nu zambiti! – onoarea si un gen aparte de bun-simt inca mai insemnau ceva pentru criminalii si ticalosii din tagma, in schimbul instaurarii dominatiei imperiale si tiranice a banului. Schimbare de directie cumva explicabila, caci Liggio era de fapt un parvenit, nascut intr-o familie saraca, pe care – in paranteza fie spus – Marlon Brando l-a imortalizat magistral in „Godfather” (Nasul).
Mult timp, Liggio a scapat de justitie, fiind mai mereu fugar, dar gasind timp sa se ocupe de o afacere cu carne si… de pedepsirea jurnalistilor care ii miroseau identitatea deloc onorabila. Avea un stil foarte original de a se face aparent anonim, deghizandu-se in diverse personaje inofensive, de la preotul cel bland, la batrana doamna sfatoasa. Mai mult, in urma unei erori – culmea! – judiciare numele i-a fost schimbat in Leggio, ceea ce i-a picat ca o manusa. In fine, satul sa mai fie in solda Creierului, doctorul Navarra si primarul orasului Corleone, care de altfel il lansase in afacerile criminale specifice mafiei, i-a plasat definitiv cateva gloante in frunte, declansand astfel burrasca, un razboi intestin intre clanurile Leggiani si Navarrini, care a durat 5 ani si s-a extins pana in New York.
Diavolul picteaza in ulei
In 1963 macelurile se incheie si Leggio devine Nasul, iar cum Corleone era deja „prea mic” pentru el, se orienteaza spre Palermo. Interesant, intre timp sarantocul violent si fara scrupule de odinioara incepe sa devoreze carti de filosofie si ale marilor romancieri, facand totodata o mare pasiune pentru personalitatea lui Napoleon. Ceea ce nu l-a impiedicat sa-si continue crimele si afacerile oneroase ori sa incheie aliante cu alti interlopi celebri, fapt ce i-a adus o faima rapida in domeniu.
Leggio se afla la originea valului numit „Cadavrele rafinate”, dupa ce l-a casapit, pe mormantul sotiei sale, pe procurorul Pietro Scaglione, care ancheta o crima a lui mai veche. De atunci, uciderea celor aflati in slujba statului italian a devenit preocuparea sa principala. Mai mult, pentru a-si mari capitalul (nu neaparat de imagine, cat cel financiar), l-a rapit in plina zi, in inima Romei, pe junele John Paul Getty al III-lea, mostenitorul faimoasei familii de bogatasi, cerand 3 milioane de dolari rascumparare.
La reticentele familiei, diabolicul mafiot nu a ezitat sa le trimita parintilor o ureche a ostaticului. Dar cum toate au un sfarsit, in mai 1974 Luciano Leggio a fost arestat la resedinta sa din Napoli si timp de doua decenii nu a mai stiut ce e libertatea adevarata. Altfel, era aprovizionat permanent in puscarie cu tigarile preferate si a avut chiar ocazia insolita de a debuta in domeniul… picturii in ulei.
A murit in inchisoare in 1993, din cauza unor vechi probleme respiratorii. Nu insa inainte de a-si transfera afacerile criminale si foarte profitabile catre locotenentii sai Toto Riina si Bino Provenzano, supranumiti „Bestiile”, devotati pana la fanatism patronului lor, pentru care erau gata sa ucida pe oricine.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii