La aeroportul militar Mihail Kogalniceanu, la nord de Constanta, 18-20 piloti din Regimentul 57 de avioane de vanatoare supersonice ale Fortelor Aeriene Romane, au fost martorii unui fenomen aerospatial neidentificat, dramatic. Evenimentul a avut loc, probabil, in a doua jumatate a lunii martie 1989 (exista divergente privind data exacta). La ASFAN am obtinut marturia a patru dintre martorii evenimentului, ca si declaratii partiale ale altora. Intre orele 15.00 si 21.00, unitatea a executat un exercitiu de tragere in doua serii: zbor de zi si zbor de noapte. „La un moment dat s-a anuntat ca zborurile de instructie au fost oprite, desi conditiile meteo erau excelente, iar vizibilitatea foarte buna”, a declarat unul dintre martori.
In jurul orei 21.20, pilotii erau pregatiti sa mearga acasa. Unii dintre ei se aflau in „celula de alarma”, o camera situata intr-o cladire, discutand planificarea zborului urmator, programat peste doua zile. Printre ei era si comandorul si colonelul (acum pensionar) Platon Streja, inspector de zbor in Comandamentul Fortelor Aeriene de la Bucuresti, delegat sa participe la zborurile din acea saptamana. Ceilalti piloti stateau de vorba pe o banca in afara acestei cladiri. Tehnicienii pregateau avioanele pentru stationarea pe timp de noapte. Cerul era senin, „sticla”, iar vizibilitatea perfecta.
Cand l-am vizitat, impreuna cu colegul meu Anton Vlad, colonelul (acum in retragere) Aurelian Dobre, isi amintea: „Stateam de vorba cu niste colegi piloti in fata «celulei». Eram cu fata spre aerogara, de unde se faceau decolarile. La un moment dat, am vazut lumini multe aparand efectiv deasupra copacilor. Am intrat in «celula» sa-i anunt pe cei ce se aflau acolo. Cand am iesit afara, luminile erau deja deasupra noastra”.
Lumini triunghiulare
Colonelul (in retragere) Pavel Otelea, comandantul escadrilei a doua a grupului, care zbura pe atunci pe un MiG-23, declara: „La un moment dat a intrat pe usa colegul nostru Aurelian Dobre si ne-a strigat: «Veniti repede afara!». Am iesit cu totii, ne-am uitat pe cer si am vazut, efectiv, un tren de sectiuni triunghiulare aflate la o distanta egala intre ele, scaldate intr-o lumina alb-argintie, puternica dar mata, fara a difuza in jur. (…) Au trecut de la sud spre nord. Apreciez ca erau la un unghi de aproximativ 20-25 grade si la aproximativ 7000 de metri inaltime. Concomitent cu trecerea pe deasupra „celulei de alarma”, s-a auzit „un zgomot care semana foarte bine cu fasaitul unui stol de pasari, aflat in zbor pe deasupra padurii, noaptea. L-am recunoscut, il stiam din copilarie, cand cutreieram padurile… Din primul moment cand i-am vazut, pana ce au disparut, au trecut cateva zeci de secunde, apoi luminile s-au indepartat spre Ucraina”. El a mai adaugat ca este un mare mister ca nu a existat un „boom sonic” sau o unda de soc.
Colonelul (in retragere) Dan Aioanei, care, la acel moment pilota un MiG-29, a declarat: „Dinspre Medgidia se apropia o formatie de 7, 8, 9, sau 10 obiecte zburatoare. Aratau ca niste tuburi de neon foarte lungi… si erau astfel pozitionate unul fata de celalat, incat formau un „V” cu varful in fata. Nu se vedeau stelele printre ele. …Viteza de deplasare trebuie sa fi fost cel putin supersonica si, fireste, zburau foarte sus, la o altitudine de peste 3000 de metri. Dar putea sa fie si de peste 10.000 de metri. Ne-a fost greu chiar si noua, familiarizati cu cerul, sa estimam… pentru ca, fiind senin, lipseau reperele noastre cele mai exacte, si anume norii. Ca piloti, cunoastem bine ce forma, consistenta si dinamica au norii, in functie de altitudinea la care se afla … n-au lasat nicio dara in urma, nici de lumina, nici de condensare, parca erau taiate cu briciul… «tuburile» au disparut la orizont, undeva spre est de Tulcea”.
Spre deosebire de colegii sai, colonelul Dobre crede ca era vorba de o singura nava, insa de dimensiuni aproape imposibile, dotata cu lumini, in nici un caz cu proiectoare. „Cred ca era de dimensiunea unui stadion de fotbal. Pe atunci nu erau aeronave mari, iar cele mai mari de acum ajung la jumatate din dimensiunile acelei nave”, a explicat el.
Pilotii au discutat aprins evenimentul. In timp ce unii, printre care se numara si colonelul Otelea, erau de parere ca au vazut mai multe OZN-uri, altii sustineau ca era vorba de o singura nava, dar extrem de mare, in functie de pozitia in care se aflau in momentul respectiv. Dar cu totii au cazut de acord ca, indiferent daca era de origine extraterestra sau produsul vreunui proiect ultrasecret, nu au mai vazut niciodata asa ceva.
In 1989, Regimentul 57 al Fortelor Aeriene, in prezent desfiintat, era cotat printre cele mai bune din Europa, in ceea ce priveste profesionalismul pilotilor si prestigiul unitatii. Pilotii care au fost martori ai evenimentului erau extrem de bine calificati si instruiti pentru a distinge un avion, elicopter, balon, stol de pasari, satelit si orice altceva. „La altitudinile la care am zburat noi, am vazut de toate. si sateliti, si baloane meteorologice, absolut orice. Pot sa va spun insa ca indiferent ce opinie a avut fiecare, toti am trait acelasi sentiment: acela de micime. Ca suntem ultimii oameni si ca daca obiectele acelea erau construite de mana de om, inseamna ca noi consumam resursele tarii degeaba”, a relatat Pavel Otelea.
Acest lucru l-a facut pe Aurelian Dobre sa creada ca era vorba de un OZN, insa nu unul de origine extraterestra, pentru ca nu crede in asa ceva. In momentul in care obiectul a trecut pe deasupra lor, a auzit insa acel fasait si a trait o senzatie stranie. „Ne gandeam ca noi conducem niste tevi nenorocite, iar altii zboara cu asa ceva”, isi amintea el.
Colonelul Streja a raportat la comandantul adjunct de zbor al fortelor aeriene. Acesta a spus initial ca niciun radar nu a inregistrat nimic si ca intreaga poveste ar putea fi o iluzie colectiva. Totusi, a doua zi au aparut reprezentantii structurilor ierarhice superioare si ale Ministerului. Toti martorii au fost rugati sa furnizeze rapoarte scrise cu privire la ceea ce au vazut si auzit. Se pare ca aceasta schimbare a fost produsa de faptul ca, in acelasi timp, OZN-urile au fost reperate si la Capul Midia, si de catre politistii de frontiera romani si sovietici. Unele surse au spus mai tarziu ca fenomenul ar fi fost detectat, de asemenea, si de radarele militare ale aviatiei si marinei.
Martorii refuza sa vorbeasca
S-a redactat un raport, dar cum nimic nu se putut realiza in consecinta, OZN-ul a plecat, iar raportul apoi a ramas ingropat in arhive. Dumitru Prunariu comenta ca „Este o atitudine, as zice… normala, in orice institutie de tip birocratic, asa cum e si armata”.
Specialistii ASFAN au discutat cu toti cei nominalizati mai sus. Ei au declarat ca li se pare normal sa vorbeasca despre acest eveniment. Mentionez totusi ca am identificat si martori care, desi au recunoscut indirect ca au asistat la cele intamplate, au refuzat sa vorbeasca si ne-au cerut sa nu le fie dezvaluita identitatea.
Pe 10 mai, 2014, ASFAN a organizat, o prima editie a „Conferintei OZN” in Romania, in sala principala a Muzeului Municipiului Bucuresti, din Palatul Sutu, cladire istorica. In prima parte a conferintei, au fost discutate trei cazuri de intalniri OZN ale aviatiei militare din Romania (toate descrise mai sus): cazul Alexeni, prezentat de generalul Emil Strainu, cazul Buzau 1992 (care va fi subiectul articolului de saptamana viitoare) si cazul Mihail Kogalniceanu, prezentat de colonelul Platon Streja si de colonelul Aurelian Dobre (de pe o inregistrare video), sustinuti si de declaratiile altor martori. S-a facut si o prezentare despre stadiul declasificarii datelor militare OZN la nivel mondial si in Romania.
In pregatirea acestei conferinte, ASFAN a cerut in mod oficial, mai multor institutii, sa-i ofere acces la datele de care acestea dispun, privind fenomenele aeriene neidentificate: intalniri ale unor avioane cu „aeronave neidentificate”, „elicoptere neconventionale”, obiecte neidentificate care au trecut foarte aproape de avioane sau chiar au lovit avioane, tinte radar care nu au fost identificate prin proceduri uzuale, sau fenomene neobisnuite, observate vizual, care nu au putut fi identificate, ca si alte aparitii din aceeasi categorie.
DAN D. FARCAS
Comentarii