In primavara anului 1943, liderul unui escadron britanic, Roger Bushell (din Royal Air Force), aflat in lagarul de prizonieri de razboi numit „Stalag Luft al III-lea” (Germania), a organizat un „Comitet de evadare”. In acel lagar s-a desfasurat una dintre cele mai ample actiuni de evadare in masa a detinutilor aliati.
Trei tunele spre libertate
Bravul ofiter Bushell a tinut un discurs emotionant in fata camarazilor (din sectorul de nord al lagarului) si le-a prezentat strategia sa pentru o evadare in masa a aproximativ 200 de persoane. „Big X”, cum a fost poreclit Bushell, a avut ideea lucrului simultan la trei tunele, codificate „Tom”, „Dick” si „Harry”. Avantajul era ca nemtii, care banuiau in permanenta ca se pregateste ceva, nu le-ar fi putut descoperi pe toate in acelasi timp.
Au inceput lucrul peste 600 de detinuti, organizati la perfectiune pentru toate actiunile necesare: sapare, imprastierea nisipului pe teritoriul lagarului, sistemul de iluminare (cu cabluri improvizate din diverse instalatii), sustinerea galeriei (cu scanduri de la paturi, mese etc.) si sistemul de aerisire. O pompa de aer strict necesara a fost inventata de pilotul englez Bob Nelson din bucati metalice si panza de sac. Pentru evacuarea nisipului din galerii prizonierii si-au facut buzunare speciale la pantaloni si haine.
„Tunelul Tom” pornea dintr-un colt intunecat al unui dormitor, „Tunelul Dick” pornea din canalul de drenaj al unei bai, iar „Tunelul Harry” pornea de sub un cuptor de bucatarie… La un moment dat, garzile si-au dat seama ca se intampla ceva important, dar nu au reusit sa gaseasca nimic. Din iarna lui 1943-1944, lagarul s-a extins chiar in zona Tunelului Dick, asa ca acesta a fost abandonat si umplut cu nisip si transformat in depozit de materiale. Conducerea Comitetului de evadare a decis sa fie continuat doar Tunelul Harry. Intre timp, numarul prizonierilor crestea si exista pericolul ca sa se mai faca o extindere a lagarului care sa prelungeasca si tunelul ramas in lucru.
Roger Bushell a decis ca in luna martie 1944 sa se desfasoare evadarea. Intr-o noapte fara luna, prizonierii selectati (in primul rand cei care cunosteau limba germana) au inceput sa parcurga tunelul cu „Calul Troian”, placa de lemn pe sine improvizate. Lungimea lui „Harry” era de aproximativ 100 de metri, latime de 60 de centimetri si la 9 metri adancime. Au reusit sa evadeze 76 de detinuti, un gardian surprinzandu-l pe al 77-lea, la ora 4,45 dimineata.
Epilog
Din pacate pentru marele plan de evadare si pentru munca de un an a prizonierilor, 73 de evadati au fost prinsi. Printre acestia s-a aflat si liderul Roger Bushell. Hitler a dat ordin sa fie toti impuscati, iar in cele din urma au fost executati 50 de militari aliati evadati. Povestirile supravietuitorilor despre magnifica operatiune desfasurata la Stalag Luft al III-lea au devenit romane si filme de lung metraj. O excelenta realizare a fost filmul „Marea Evadare” din 1963. Pilotul scotian Jack Harrison, ultimul evadat cunoscut, a murit la 97 de ani, in 2010.
PAUL IOAN
Comentarii