Puternice eruptii solare au lovit Pamântul saptamâna trecuta      

          Furtuna magnetica
          
          Saptamâna trecuta, Pamântul a fost tinta unor furtuni magnetice fara precedent în ultimii treizeci de ani, provocate de doua puternice eruptii solare. O prima eruptie solara a survenit marti, ora 11,00 GMT, si a fost însotita de un masiv jet de particule ionizate care au atins Pamântul miercuri, în jurul orei 6,13 GMT, cu zece ore mai devreme decât prevazusera specialistii.

          Furtuna magnetica
          
          Saptamâna trecuta, Pamântul a fost tinta unor furtuni magnetice fara precedent în ultimii treizeci de ani, provocate de doua puternice eruptii solare. O prima eruptie solara a survenit marti, ora 11,00 GMT, si a fost însotita de un masiv jet de particule ionizate care au atins Pamântul miercuri, în jurul orei 6,13 GMT, cu zece ore mai devreme decât prevazusera specialistii. „Furtuna geomagnetica n-a avut nevoie decât de 19 ore pentru a ajunge pe Pamânt, este una dintre cele mai rapide furtuni ale acestui ciclu solar”, a explicat meteorologul spatial Larry Combs de la Agentia americana de studiere a oceanelor si atmosferei (NOAA). Este vorba despre o furtuna magnetica de o intensitate extrema, a mai precizat expertul, clasata G5, nivelul cel mai ridicat existent. Miercuri, specialistii de la NOAA au detectat o a doua explozie solara, petrecuta în jurul orei 20,48 GMT, furtuna magnetica atingând Terra joi, la ora 15,00 GMT. „E ca si cum Pamântul ar sta în fata unui tun gigantic care este Soarele, care la un moment dat a tras doua salve teribile”, a explicat fenomenul John Kohl, astrofizician la Harvard-Smithsonian Center for Astrophisics si responsabil al spectometrului ultraviolet aflat pe observatorul americano-european SOHO, plasat în spatiu pentru studierea Soarelui si a heliosferei. „N-am mai vazut ceva similar în toata cariera mea de astrofizician”, a adaugat John Kohl. Furtunile geomagnetice produse de cele doua formidabile eruptii solare nu puteau sa nu-si lase amprenta asupra Pamântului, si nu e vorba doar despre aparitia splendidelor aurore boreale, ci si de perturbarea unor activitati terestre, cele mai afectate fiind serviciile de telecomunicatii. Agentia spatiala japoneza a anuntat ca a pierdut legaturile de comunicare cu unul din satelitii ei aflat pe orbita, Kodama, fapt petrecut chiar miercuri, în momentul când prima furtuna magnetica a atins atmosfera Pamântului. Particulele ionizate au mai creat câteva interferente în reteaua electrica din nordul SUA si în Canada, dupa informatiile transmise de NOAA. Particulele ionizate emise de eruptiile solare calatoresc cu viteza de 2.000 km/s, în vreme ce razele X strabat spatiul cu viteza luminii. Cea mai puternica eruptie solara a actualului ciclu solar, un ciclu solar dureaza 11 ani, a fost observata în luna aprilie a anului 2000, dar furtuna magnetica, spre deosebire de cea de saptamâna trecuta, nu s-a îndreptat spre Pamânt. Pentru sanatate, furtunile magnetice nu reprezinta nici un pericol, deoarece particulele ionizate sunt absorbite sau deviate de scutul atmosferei terestre.
          
          2. Agentul 007 era mic copil în comparatie cu realitatea
          
          MUZEUL C.I.A.
          
          James Bond, eroul plin de carisma al filmelor din anii 70 si dotat cu cele mai fanteziste tehnici de spionaj, era mic copil pe lânga realitatea oferita de cercetatorii care lucrau pentru CIA (Agentia americana de spionaj). Acestia au pus la punct în acei ani, printre altele, diversi mini-roboti destinati spionajului, cum ar fi o libelula sau chiar un peste. Trecând trei decenii si, oricum, realizarile devenind uzate moral, CIA a organizat, la sediul ei central din Langley, o expozitie pentru a marca aniversarea a 40 de ani de la crearea departamentului sau de stiinta si tehnologie. E drept ca nu pentru ochii marelui public, ci doar pentru cei avizati, printre care si pentru ochii presei. Cu aceasta ocazie a putut fi admirat „Charlie”, pestisorul de cauciuc de opt centimetri lungime care putea efectua diferite misiuni de spionaj, înotând alaturi de alti pesti naturali fara a fi depistat. Nu e greu de imaginat ca misiunile de spionaj ale lui Charlie ramân si dupa trei decenii secrete. „Misiunea lui Charlie ramâne confidentiala, nu putem vorbi despre ea” a declarat seful muzeului CIA, Toni Hiley. „Tot ce putem spune este ca el a reprezentat capodopera noastra în materie de roboti acvatici”. În categoria robotilor-insecte, CIA a planuit realizarea unui bondar care sa poarte un dispozitiv miniatural de ascultare. Dispozitivul era pus la punct, mai era nevoie de un…bondar. Bondarul a fost construit, dar, în cele din urma, s-a renuntat la el în momentul în care s-a constatat ca insecta avea o traiectorie de zbor cu totul aberanta. Un entomolog amator a propus robotul-libelula si prototipul chiar a fost construit, devenind, dupa spusele lui Hiley, primul aparat de marimea unei insecte care putea zbura. Robotelul-insecta era comandat prin laser, iar motorul care punea în miscare aripile libelulei fusese conceput de un ceasornicar. Totul era perfect, numai ca atunci când a fost scos în aer liber pentru a fi testat, sofisticata libelula-robot era trântita de pamânt chiar si la cea mai mica adiere a vântului. De prisos sa mai adaugam ca aparatul n-a fost niciodata utilizat. Cât despre noile tehnologii pe care CIA le pune la punct cu ajutorul armatei sale de cercetatori, deocamdata nici un cuvânt…