Santierul emotiilorA doua inima se ascunde in creier!

           Neuropsihologul Antonio Damasio a dat lovitura. Gratie tehnicilor moderne ale imageriei medicale si a unor pacienti al caror creier sufera de unele disfunctii, el a reusit sa stabileasca o legatura directa intre „poezia vietii si logica existentei umane”.

           Neuropsihologul Antonio Damasio a dat lovitura. Gratie tehnicilor moderne ale imageriei medicale si a unor pacienti al caror creier sufera de unele disfunctii, el a reusit sa stabileasca o legatura directa intre „poezia vietii si logica existentei umane”. Conditia exprimata in zicala „pastreaza-ti sângele rece!” pentru a lua decizii intelepte nu mai este valabila. Iubirea nu mai este oarba, ratiunea nu mai este „pura”.
           UN MUNTE DE CINISM. Damasio, profesor de neurologie la Universitatea Iowa (SUA), a constatat ca alterarea anumitor centri nervosi din lobii frontali si din zona numita Amygdal – simetrica in ambele emisfere – conduce spre urmatorul comportament: legaturile sentimentale, durerea, frica, impulsul sexual la atingerea iubitei (iubitului) sunt complet ignorate, dar cea mai mare parte a capacitatilor mentale (pentru exercitarea unei profesiuni) ramân intacte. Mai mult, in cazul când se produce si o paralizie, pacientul devine indiferent fata de noua lui situatie, ba chiar se autoironizeaza, fara sa-i pese de reactia celor din jur. Intr-un cuvânt, pacientul devine un „munte de cinism”.
           „In mod normal, gândim cu intregul nostru corp si cu emotiile, spune Damasio, iar când moare «inima din creier» devenim niste roboti a caror afectiune a fost eliminata din program”. Practic, se produce o ruptura intre realitatea exterioara si cea interioara. Raspunsul la unii stimuli exteriori nu mai exista. Complicatele si inca discretele legaturi dintre trunchiul cerebral si hipotalamus se simplifica. Foamea, setea, sexul, autoapararea in fata pericolelor (ca reactii primare, legate de supravietuire) sunt atenuate. Semnalele chimice (hormonale) si ale neuronilor moderatori catre sistemele neuronale autonome ale corpului se atenueaza substantial. De unde si concluzia ca instinctul de conservare a speciei depinde esential si de emotii, iar acestea de integritatea morfologica a creierului. Ratiunea si afectul se intâlnesc si se conditioneaza in creier. Poate fi vorba de o concretizare materiala a spiritului, a sufletului? Daca raspunsul e pozitiv, atunci multe sisteme filosofice si religioase se vor clatina.