SERBAN IONESCU, actor

          «Oamenii, asta-i rolul nostru!»
          
           – E doar o impresie, sau sunteti un dur?
          
           – Sunt mai mult candid decât „câinos”.
          
           – E vorba de o candoare innascuta sau exersata?
          
           – E o conditie a existentei noastre, si pe scena si-n afara ei.

          «Oamenii, asta-i rolul nostru!»
          
           – E doar o impresie, sau sunteti un dur?
          
           – Sunt mai mult candid decât „câinos”.
          
           – E vorba de o candoare innascuta sau exersata?
          
           – E o conditie a existentei noastre, si pe scena si-n afara ei. Considerati-o o protectie, un mijloc de a ne gasi confortul psihic.
          
           – Tocmai ati iesit din repetitie. V-ati dezbracat de rol?
          
           – Bineinteles. Acum e vara, e mai liniste. Dar ma dezbrac si-n timpul stagiunii, când treci seara de seara de la un rol la altul… basca piesa la care repeti dimineata.
          
           – Credeti in destin?
          
           – O vorba zice ca destinu-i implacabil, numai costumul e impecabil, doar pe asta mai poti sa-l ajustezi.
          
           – De unde vine porecla de „Pelicanul”?
          
           – De la admitere in Institut. La proba scrisa de limba româna scriam cu un pix si nu era voie. Supraveghetorul mi-a oferit un stilou, iar eu i-am spus ca nu scriu decât cu „Pelikan”… Regretatul Dinu Manolache mi-a dat aceasta porecla.
          
           – In cele peste 45 de filme in care ati jucat, ati fost si in preajma lui Amza Pellea. Aveti vreo amintire de la el?
          
           – Una de exceptie, care ma unge pe suflet si acum. Mi-a spus odata: „Nici nu stii cât de bucuros sunt ca joc cu tine…”
          
           – Unii politicieni par ca iau, in secret, lectii de actorie. Asa sa fie?
          
           – Daca o fac, o fac prost… Oricum, ei sunt „in formare”, iar noi suntem profesionisti.
          
           – In fruntea culturii e un actor. Se simte?
          
           – Au fost si pictori, si sculptori, si scriitori. Nimic. Infrastructura nu e bine pusa la punct.
          
           – Cum va caracterizati ca tata?
          
           – Eu sunt bau-bau. Numai ca feciorul meu ma cunoaste foarte bine, desi sunt sperietoarea unei familii de „Scorpioni” – eu fiind „Balanta”.
          
           – V-ati dorit vreodata un rol anume? V-as vedea intr-un amestec de capitanul Ahab, Spartacus si Rasputin…
          
           – Poate ca s-a si scris, dar n-a ajuns la noi… Nu, am jucat si roluri mai mari, si mai mici. Oamenii, asta-i rolul nostru!