Spre e-Europe

          Trei miliarde de oameni traiesc cu mai putin de doi dolari pe zi! – ne informeaza James Wolfersohn, presedintele Bancii Mondiale. Si tot zilnic, aflati, circula prin vasele de sânge ale lumii, care sunt retelele financiare nu mai putin decât 1500 miliarde de dolari! – bugetele anuale, reunite, ale 50 de tari de puterea României.

          Trei miliarde de oameni traiesc cu mai putin de doi dolari pe zi! – ne informeaza James Wolfersohn, presedintele Bancii Mondiale. Si tot zilnic, aflati, circula prin vasele de sânge ale lumii, care sunt retelele financiare nu mai putin decât 1500 miliarde de dolari! – bugetele anuale, reunite, ale 50 de tari de puterea României. Banii se transforma în bani electronici, masa muncitorilor clasici („gulere albastre”) se subtiaza zilnic în favoarea „gulerelor albe” (conceptorii, inovatorii, inventatorii, proiectantii, tehnicienii high tech), ba chiar comertul însusi se transforma masiv, sub ochii nostri, caci fenomenul numit e-commerce, adica comertul electronic, facut prin computer (prospectie, comenzi, plati etc. – doar furnizarea presupune o actiune nevirtuala) a sarit, ca si cifra de afaceri planetare, de la 1 miliard de dolari, acum trei ani, la peste 10 miliarde, în 2000, si va atinge 35 miliarde dolari în 2003, urmând sa creasca, exploziv, pâna la cifre care nici macar nu pot fi banuite, pe masura ce T.I. (tehnologiile informationale) se democratizeaza, patrunzând în orasele, casele, institutiile, fabricile, scolile noastre. O recenta întâlnire a mai marilor Uniunii Europene a pus punctul pe i: cum trebuie sa prevestim viitorul pentru ca UE sa devina co-partener cu drepturi egale al SUA si al Japoniei în metabolismul economic planetar? Ce sa facem pentru a deveni, cu adevarat, unul dintre jandarmii planetei? Cum putem valorifica noi eficient scolile – centenare – si civilizatia – milenara – a „leaganului” lumii? Raspunsul si l-au dat pe loc – si el este foarte simplu: deoarece Epoca Industriala s-a încheiat definitiv, mai peste tot, în lume, pentru ca telecomunicatiile au facut ca totul sa fie auzit si vazut peste tot, cvasiinstantaneu, pentru ca Internet-ul leaga deja marea majoritate a „protezei” numite computere si PC-uri – între ele dar si cu sute de milioane de cortexuri – va trebui sa trecem hotarât în Era Creierelor… Cu atât mai mult cu cât scolile si universitatile noastre, profesorii dar si elevii si studentii existenti si potentiali pot da nastere, rapid, unei forte de munca inteligenta si – atentie! – permanent renuvelabila… care doar trebuie convinsa sa lucreze acasa. În Europa, acasa… si UE a adoptat, deja, un set de masuri care vor face ca PC-ul, Internet-ul, produsele inteligente sa se reverse peste europeni, într-un corn al abundentei care îsi va avea sediul chiar în mintile europenilor.
          Printre cuvintele cheie: tehnopolis-ul. Adica: oraselul tehnologic care – asa cum se întâmpla deja în SUA, Japonia, Coreea de Sud, Marea Britanie, Franta, Israel – strânge laolalta cercetatorii, îi pune în laboratoarele si atelierele de care ei au nevoie, în contact cu investitorii posibili si cu autoritati dispuse sa acorde fonduri de risc, le asigura locuinte, scoli pentru copii, dezvolta facultati si clase postuniversitare, în cazul centrelor performante (gen Institutul Weismann sau Teffen-ul din Israel). La noi ideea unui tehnopolis a fost vânturata o data cu reîntoarcerea în România a lui Henri Coanda, prin anii’70 – si a murit, o data cu marele inventator, dupa ce însa, la Magurele, s-a construit, totusi, un „orasel al fizicienilor”. Dezastrul actual în economie, cu hemoragia acuta de creiere spre SUA, Canada, Europa de Vest, Australia ar trebui sa ne faca doar sa ridicam din umeri: e-Europa, adica Europa electronizata, industralizata si valorificatoare de creiere este înca departe de noi.
          Si – totusi… si totusi îndraznesc sa afirm ca în momentul în care ne-am trezi, cu adevarat, si vom pune în fata României tinta numita educatie, am avea de observat ca minti creatoare se afla înca aici, si ca – nu exagerez – mii de români superperformanti s-ar întoarce acasa, la munca intelectuala creatoare, daca i-am chema, noi, societatea. Adica daca le-am asigura confortul minim pentru ca ei sa creeze, mediul ambiant propice exploziei si materializarii ideilor.
          De acea propun tehnopolis-ul ca solutie clara si inteligenta pentru viitorul imediat al României, într-o Europa care intra, cu viteza mare, în lumea suprainformatizata. Nu-i foarte complicat, cred eu, sa transformam „oraselul fizicienilor” de la Magurele într-un tehnopolis polivalent (pastrând si fizicienii înauntru – mai ales ca unul dintre ei, dr. Eugen Pavel, pare a fi el însusi centrul unei posibile dezvoltari, daca alegem ca extraordinara sa inventie, hyper CD-ROM-ul, sa fie facuta chiar de noi!), la fel campusul Universitatii Politehnice Bucuresti sau pe cel al Politehnicii timisorene (care ar putea deveni, rapid, cel mai important tehnopois al Balcanilor!). Trebuie doar sa vrem. Sa avem vointa politica de a ridica ochii din sireturile pantofilor, pentru a construi sau amenda legile de care superdesteptii nostri au nevoie. De a convinge bogatasii, dar si investitorii straini – sa cotizeze, cu dividende, în viitor, ca actionari, la companii societati anonime, din care se poate trezi, pentru e-Europa de Est, seva bunastarii.
          Doar din creierele de valoare poate veni salvarea!…