Surprinzatoarea civilizatie maya      Dinastii feminine   &nbsp

          In urma cu patru ani, cercetatoarea rusa Tatiana Prokuriakov emitea o ipoteza exceptionala privitoare la rolul femeii in organizarea sociala a misterioasei civilizatii mayase. Daca atunci doar unele desene si ornamente ale unor obiecte casnice sugerau posibilitatea ca femeile sa detina ranguri inalte si sa beneficieze de unele privilegii, recentele descoperiri din nordul Mexicului demonstreaza ca au existat chiar regine apartinând sexului frumos.

          In urma cu patru ani, cercetatoarea rusa Tatiana Prokuriakov emitea o ipoteza exceptionala privitoare la rolul femeii in organizarea sociala a misterioasei civilizatii mayase. Daca atunci doar unele desene si ornamente ale unor obiecte casnice sugerau posibilitatea ca femeile sa detina ranguri inalte si sa beneficieze de unele privilegii, recentele descoperiri din nordul Mexicului demonstreaza ca au existat chiar regine apartinând sexului frumos.
          
          Cultura si sacrificiu
          
          Daca atunci când s-au stabilit in Peninsula Yucatan (cu doua milenii inainte de Christos) mayasii nu aveau o religie bine definita, secolul IV d.Ch. a reprezentat o cotitura din acest punct de vedere. Au aparut idei teologice si pseudo-filosofice extrem de interesante, multe dintre acestea ramânând in memoria colectiva si astazi. Si la mayasi, la fel ca in cazul monarhiilor tuturor tipurilor de civilizatie, rolul de dinamizator al vietii spirituale l-a avut suveranul si inteleptii din jurul sau. Insa descoperirile facute in mai multe santiere arheologice (de la Palenque, Yaxchilan, Narajo etc.) arata ca in fruntea ierarhiei sociale au existat cel putin trei dinastii desfasurate exclusiv pe linie maternala.
          Aceste uimitoare informatii – provenind din mai multe serii de hieroglife decriptate foarte recent – ni s-au pastrat prin intermediul unor asa-zise carti mayase. Slujitoarele reginelor respective (din dinastiile Pacal, Zac-Kuk si Kanal-Ikal) primeau de la artizani specializati „foi” realizate din lemnul unui arbore anume, pe care scriau ceea ce le dicteaza suveranele. Aceste file aveau o lungime de 22-25 centimetri si o latime de 10-12 centimetri, putând fi strânse la un loc in numar variabil (specialistii le numesc codice). Reginele respective oficiau o mare diversitate de ritualuri, chiar si pe cele mai sângeroase, hotarau condamnari la moarte si condamnari la… sinucidere prin spânzurare. Ele formau elita intelectualitatii mayase in acele epoci, având la dispozitie artisti (pictori, sculptori, arhitecti) si un grup religios aparte cu care – specializat in invocarea celor mai importante zeitati – colaborau in caz de seceta, inundatii, conflicte militare si chiar judecarea unor infractori.
          Un alt fapt senzational este urmatorul: se crede ca acele regine mayase au rezistat la putere, in pofida faptului ca in familiile lor existasera si barbati, carora li se permitea sa locuiasca in zona rezidentiala din jurul templului principal (cum s-a intâmplat la Tikal si Palenque, in primele secole dupa Christos). Dar cercetarile recente n-au reusit sa elucideze motivatiile pentru care, in succesiunea la tron, au existat câteva dinastii feminine. Se pare ca esecul unor dinastii pe linie masculina in a asigura prosperitatea mayasilor, sau chiar anii indelungati de seceta (pusi pe seama unor zei care nu au raspuns invocatiilor) au contribuit la cresterea respectului societatii pentru posibilitatile femeilor provenind din familii de rang inalt.
          Un alt factor important in creionarea acestei atitudini a fost, se pare, faptul ca fetele mayase nu erau scutite de sacrificiile rituale, iar femeile de oficierea lor, alaturi de sacerdoti. Desigur, ne este greu sa ne imaginam urmatoarea scena sacrificiala, prezidata de o regina: victimei, inca in viata, complet dezbracate, i se scotea inima, iar cu sângele scurs din abundenta erau stropite statui de zei; cadavrul era jupuit si un oficiant executa apoi un dans ritualic cu pielea victimei pe umeri sau prinsa in jurul soldurilor…
          Faptul ca au existat perioade când femeile au ajuns in functia suprema n-ar trebui sa ne mire. Astfel de „accidente” istorico-sociale s-au petrecut si-n Egiptul antic. Se cunosc chiar si sultanite (de exemplu Shajal Al-Durr, salvatoarea Egiptului in anul 1219) si co-sultanite in lumea musulmana a secolelor XI-XII, ca sa nu mai pomenim despre regenta sau coregenta la Curtile Europei medievale.