Tragedia petrecuta acum trei decenii la centrala atomoelectrica de la Cernobil, care a lansat catre intreaga omenire un serios semnal de alarma privitor la manipularea energiei nucleare, a avut si are urmari socante – unele previzibile, altele surprinzatoare. Daca in numarul precedent ne-am referit la efectele terifiante generale ale accidentului, astazi vom prezenta succint un aspect aproape senzational, evident in prezent in zona de protectie (sau de interdictie, daca vreti, a localitatii Pripiat, care are si macabrul supranume de „oras-fantoma”.
Vorbim despre o incredibila „explozie” de vitalitate, o dezvoltare, dupa ani, a majoritatii speciilor de plante si animale, chiar in zonele cele mai contaminate, pline, inainte de tragedie, de copii si adulti, de masini, de murmurul vietii obisnuite.
O natura lipsita de „grija” omului
Giganticul no man’s land conturat dupa tragedie in jurul orasului mort (inclusiv prin imprejmuiri de sarma ghimpata) a insemnat si totala abandonare in voia sortii a animalelor si plantelor din zona. Spre uluirea cercetatorilor, aici si-au gasit insa habitat ideal specii care inainte erau totalmente absente.
Pe langa elani, lupi, bursuci sau vulpi, au aparut rasi sau ursi, iar in noul peisaj… citadin a devenit ceva destul de obisnuit sa fie vazuti mistreti, cerbi si caprioare, iar multe pasari si-au asezat chiar cuiburile pe sarcofagul de beton cu care a fost acoperit reactorul fisurat, unde nivelul radioactivitatii depaseste – atentie! – de circa un milion de ori nivelul asa-zicand normal. Mai mult, a aparut aici si un mamifer dintr-o specie extrem de rara: calul Przewalski. Insa ceea ce socheaza cel mai mult e faptul ca aceste animale „nucleare” sunt perfect normale, sanatoase si viguroase.
Sfidarea ratiunii?
Incet si sigur, padurea a pus stapanire pe orasul de altadata, demonstrand parca ostentativ ca viata naturii nu prea e aceeasi cu cea descrisa de oameni in carti si studii stiintifice. Fiindca, intr-o exprimare comuna, putem spune ca natura nu se sinchiseste deloc, ci ia in ras radiatiile „fabricate” de nesabuinta omului. Altfel spus, avem aici demonstratia magistrala ca viata in sine, privita ca o eterna pasare Phoenix, chiar exista. Iar dincolo de tragedia imposibil de cuprins in cuvinte, e bine sa apreciem la justa valoare extazul… profesional al oamenilor de stiinta care se apleaca fascinati asupra acestui gigantic laborator sub cerul liber.
Iata declaratia elocventa a unuia dintre ei: „E o tragedie imensa pentru oameni, dar cercetatorii dispun de un tezaur ce permite studierea efectului radiatiilor. Trebuie sa intelegem de ce vedem ceea ce vedem (un cerb falnic pe un camp inverzit) si ce resort anume le permite acestor animale sa traiasca intr-un asemenea mediu.”
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii