OMUL-PASARE
Un parasutist si cascador austriac, echipat cu un costum special si o aripa din carbon atasata pe spate a reusit sa traverseze, în cadere libera, Canalul Mânecii care separa Marea Britanie de Franta, zburând ca o adevarata pasare din localitatea engleza Douvres pâna la Calais. Cei 34 kilometri ai Mânecii au fost parcursi de Felix Baumgartner (34 ani) dupa o lansare din avion de la altitudinea de 9.
OMUL-PASARE
Un parasutist si cascador austriac, echipat cu un costum special si o aripa din carbon atasata pe spate a reusit sa traverseze, în cadere libera, Canalul Mânecii care separa Marea Britanie de Franta, zburând ca o adevarata pasare din localitatea engleza Douvres pâna la Calais. Cei 34 kilometri ai Mânecii au fost parcursi de Felix Baumgartner (34 ani) dupa o lansare din avion de la altitudinea de 9.000 metri. Saltul a avut loc la ora 6,09 dimineata si dupa doar 14 minute, timp în care a planat cu o viteza de mai bine de 200 km/h, si-a deschis parasuta la o mie de metri altitudine în dreptul localitatii franceze Calais, mai exact la Cap Blanc-Nez unde a aterizat perfect. Omul-pasare, spre deosebire de alte zburatoare, a fost nevoit sa poarte un costum special, care i-a asigurat, în prima parte a caderii libere, oxigenul necesar respiratiei, dar si o protectie fata de temperatura de -50o C cât se înregistreaza la altitudinea de 9.000 metri. Pentru a putea mentine o linie oblica necesara zborului descendent, Felix Baumgartner si-a fixat pe spate o aripa triunghiulara aerodinamica din fibra de carbon a carei anvergura a fost de 1,80 m. „Au fost reunite toate conditiile pentru acest salt. M-am simtit efectiv ca o pasare si în ciuda unor mici probleme, totul a fost fabulos” a declarat la sfârsitul misiunii sale parasutistul austriac. Felix, care pregateste de trei ani acest pariu de traversare a Mânecii, botezat „Icar II”, a declarat, fara sa precizeze si amanuntele, ca mai coace în minte câteva proiecte de acest tip. Omul, fost mecanic auto, a mai realizat la viata lui câteva ispravi cu parasuta, cum ar fi saltul de pe statuia lui Christ din Rio (cel mai scurt salt cu parasuta, 29 metri), dar si de pe turnurile gemene din Kuala Lumpur (451 metri) sau de pe un vârf muntos de 1.500 m aflat pe insula canadiana Baffin.
2) Celebra piatra care i-a permis lui Champollion sa descifreze scrisul faraonilor
SECRETUL PIETREI DE LA RACHID
Ciudata bucata de bazalt pe care un soldat din armata lui Napoleon a descoperit-o în 1799! Piatra a fost descoperita în timpul campaniei napoleoniene, din Egipt, desfasurata între 1789 si 1801, în localitatea Rachid (Rosetta) în Delta Nilului si se afla actualmente la British Museum din Londra. Autoritatile egiptene, mai ales dupa înfiintarea noului muzeu de la Alexandria, nu renunta la ideea de a readuce celebra piatra pe pamântul egiptean dupa mai bine de doua secole de înstrainare. Dimensiunile ciudatei pietre, despre care unii cercetatori spun ca este un fragment meteorit ajuns în urma cu mai multe milioane de ani pe Pamânt, sunt 114,4 cm în înaltime, 72,3 cm în latime si 27,9 cm în grosime. Pe suprafata ei sunt sapate texte în trei limbi. În treimea de sus este un text în scrierea faraonilor, celebrele hieroglife, în zona centrala, un text pe 32 de rânduri în demotica si în treimea de jos, 54 de rânduri în limba greaca. Istoria traducerii acestor texte este si ea interesanta. Textul în limba greaca a fost repede descifrat: este vorba despre un decret care infiinta un cult în onoarea lui Ptolemeu, în anul 196 î.Ch. Apoi au fost facute câteva încercari pentru descifrarea secretelor celorlalte doua scrieri egiptene. S. De Sacy, J. D. Akerblad si apoi Thomas Young n-au reusit sa descopere decât câteva semne (cuvântul „Ptolemeu”, de pilda). A fost nevoie sa se astepte pâna in anul 1822, când intuitia si geniul lui Jean-François Champollion (1790-1832) l-au condus pe acesta la descifrarea completa a pietrei de la Rachid (Rosetta). Atunci s-a nascut egiptologia. Astazi, Agentia Spatiala Europeana a pus la punct o misiune, denumita Rosetta, al carei tel este de a studia „piatra de la Rachid”, pe motiv ca acest meteorit poate deschide o noua era pentru cercetarea originii Sistemului nostru Solar.
Surprinzatoarea criza messiniana
Marea Mediterana a pierdut 70% din apa în urma cu 5,5 milioane...
Comentarii