Leagan de cultura si civilizatie, Grecia antica a inaltat de-a lungul mileniilor mai multe orase infloritoare. Cel mai important centru al culturii elene ramâne insa Atena, primele asezari datând din mileniul al III-lea i.Ch. Cetatea poarta numele zeitei intelepciunii si a razboiului, cea care a daruit locuitorilor maslinul si a devenit ocrotitoarea celor de aici.
In cinstea ei au fost ridicate mai multe temple, devenind vestit cel de pe Acropole. Cladirea acestuia si cea a pietei centrale, Agora, au fost ridicate in mileniul al II-lea i.Ch. Acropola a fost initial resedinta fortificata a conducatorilor, pentru ca, ulterior, sa devina centrul religios al cetatii. Multimea templelor inaltate in secolele VIII-VI i.Ch. a cazut prada invaziei persilor – din 480-479 i.Ch. Ei au darâmat constructiile si au folosit pietrele pentru umplerea pantei spre Acropole. In cea de a doua jumatate a secolului al V-lea i.Ch., inteleptul conducator si patron al artelor, care a fost Pericle, a initiat reconstructia lor.
In aceasta perioada au fost ridicate cele mai vestite si mai frumoase temple ale cetatii, inchinate zeilor Atena si Poseidon: Erehteionul, in stil ionic, si Parthenonul, in sil doric. Erehteionul a fost construit intre 421-406 i.Ch. pe ruinele fostului palat al regelui Erehteion, miticul stramos al ionienilor, palat care fusese distrus de invazia persana. Templul a fost realizat din ruinele simetrice a doua temple unite intre ele. In interior se inalta statuia de lemn a zeitei Atena, una dintre cele mai celebre podoabe ale sale era loja cariatidelor, iar in partea de nord se afla o sala mare cu coloane ionice.
O cariatida de marmura de aici a fost dusa la British Museum si tot in muzeu – de asta data unul grecesc – au fost duse si „surorile” ei, pentru a nu fi expuse poluarii. Copiile cu care au fost inlocuite sunt insa destul de fidele pentru a putea sugera frumusetea si maretia de odinioara, iar coloanele ionice, sugerând supletea feminina, intregesc desavârsit ansamblul.
Simbolul Acropolei ramâne insa Parthenonul, a carui constructie a fost inceputa in 447 i.Hr. In 438 a fost inchinat zeitei Atena Parthenos. Templul a fost ridicat in stil doric din marmura de Pentelikon, pe locul fostei Hecatombe, pe o fundatie de calcar cu un terasament de patru trepte. Construit in 15 ani dupa proiectele lui Fidias, Ictinos si Callicrates, are o suprafata cu o lungime de 69,5 metri si o latime de 30,88 metri, marginita de 46 de coloane dorice cu o inaltime de 10,6 metri. Pentru acest templu a creat Fidias statuia criseelefantina a zeitei Atena, inalta de 12 metri, realizata din lemn poleit cu aur si imbracata in placi de fildes, statuie astazi disparuta.
Templul prezinta 92 de metope, infatisând scene de lupta cu zei, giganti, centauri, amazoane, greci si troieni, multe statui in marime naturala. De altfel, Fidias a fost insarcinat de Pericle sa se ocupe personal de toate decoratiile templului, in special de sculpturi. O buna parte din acestea, in special basoreliefuri, reproduc scene din viata zeitei Atena, de la nasterea ei, pâna la cearta cu Poseidon, pentru a capata dreptul de a fi ocrotitor al orasului. In secolul V d.Ch. Parthenonul a fost transformat in biserica crestina, apoi in moschee, când Atena a fost ocupata de turci si in cele din urma a fost folosit ca depozit de munitie. In 1687 a fost distrus de o explozie, ramânând doar scheletul. La inceputul secolului al XIX-lea, majoritatea sculpturilor au fost duse la Londra de catre ambasadorul Marii Britanii, Lordul Egin, dar din elementele ramase grecii au reusit in secolul urmator sa reconstituie templul astfel incât sa ramâna emblema orasului.
IRINA STOICA
Comentarii