Talentul, energia si „furia” cu care Gianlorenzo Bernini a intrat în istoria universala a artelor fac ca acesta sa poata fi comparat cu unul dintre cele mai impresionante personaje mitologice realizate de el, si anume Neptun din capodopera „Neptun si Triton” (1622-1623, astazi la Muzeul Victoria si Albert din Londra). Realizat în marime naturala, Neptun (182,2 centimentri) îsi domina fiul (Triton), luand cu vehementa deciziile despre soarta oamenilor care îndraznesc sa înfrunte marile. Pozitia dominanta a lui Neptun (Poseidon), considerat a fi un barbat de 30 de ani, puternic, cu o musculatura bine definita, dar nu exagerata si cu o privire dura care nu admite replica, este definitorie în comparatie cu atitudinea lui Bernini fata de arta.
A fost un om impetuos, cu o uluitoare energie creatoare si o inventivitate care i-a lasat în urma pe toti competitorii sai contemporani. Caci Bernini a fost marele artist care a cucerit inimile mai multor suverani pontifi pentru înnobilarea artistica a complexului Palatul Apostolic Vatican. Gianlorenzo (Giovanni) Bernini a trait în epoca de înflorire a barocului (1598-1680). S-a nascut la Napoli, în familia sculptorului manierist Pietro Bernini. Acest artist l-a ales pe Lorenzo (din cei treisprezece copii ai sai) sa-l însoteasca la Roma, pentru comenzi din partea înaltului cler. Acolo, viitorul mare maestru a fost remarcat de pictorul consacrat Annibale Carracci si de papa Paul al V-lea. Aceasta a fost marea sansa a colosalului arhitect care urma sa devina, augmentata si de simpatia pe care i-a acordat-o un mare mecena al artistilor italieni, cardinalul Scipione Borghese (care l-a sprijinit si pe Caravaggio, fiind nepotul papei Paul al V-lea).
Arhitect, sculptor si pictor dedicat trup si suflet Romei, Bernini a fost un magnific reprezentant al barocului, pentru care teatralitatea scenelor si implicarea emotionala a personajelor au fost principii suverane. Istoricii l-au considerat a fi „adevaratul urmas al lui Michelangelo”, depasindu-l pe competitorul sau Alessandro Algradi. Crestin devotat, Bernini s-a concentrat asupra curentului Contrareformei catolice, lucrand în tinerete alaturi de alti mari arhitecti, precum Francesco Borromini si Pietro da Corona (au lucrat împreuna la Palazzo Barberini). Treptat, Bernini a devenit net superior si papa Urban al VIII-lea si Alexander al VII-lea l-au cooptat ca sef al echipei care trebuia sa se concentreze asupra amenajarii basilicii Sfantul Petru. Bernini a fost cel care a proiectat Piata San Pietro din fata basilicii. Celebrele colonade toscane (de patru coloane adancime) sunt „Bratele maternale ale Bisericii Mame” – dupa cum însusi Bernini le descria. Obeliscul Egiptean din centru este din granit rosu…
Cand Bernini a fost chemat la Paris de catre regele Ludovic al XIV-lea, marele italian era recunoscut pe strazi (sau prezentat de translatorul sau) si aplaudat ca un actor îndragit. Dar francezii au refuzat planurile sale privitoare la extinderea Palatului Louvre… Fantanile Romei, precum Fantana Tritonului, Fantana celor Patru Fluvii si Fontana del Moro (Piazza Navona) sunt alte capodopere prin care Bernini a dovedit rivalilor sai ca nu a ajuns întamplator preferatul suveranilor pontifi – asa cum se raspandise un zvon. Obeliscul cu Elefant din Piata Minervei este o alta capodopera, inaugurata în 1667. Bernini a murit în 1680, la 81 de ani, si este înmormantat la Santa Maria Maggiore din Roma.
PAUL IOAN
Comentarii