Pe teritoriul tarii noastre se afla cateva pesteri ce adapostesc urme inestimabile ale frecventarii lor de catre oameni primitivi, cu zeci de mii de ani în urma. Mai mult decat atat, în cateva cazuri s-au conservat extraordinare elemente artistice, respectiv picturi rupestre, ce vor fi avut si un rol ritualic cu posibil substrat religios; la fel ca, de altfel, si alte obiecte si indicii certe ale unor practici oculte stravechi. De aceea, deloc exagerat, specialistii le pun pe acelasi plan cu celebrele vestigii din pesterile Altamira (Spania) sau Lascaux (Franta).
Pe 28 iulie 1978, echipa care explora pestera din cariera Cuciulat descoperea mai multe desene rosii, unele foarte clare, altele greu de catalogat. Acestea erau primele picturi paleolitice descoperite în Romania, cu o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Cea mai evidenta dintre picturi, o adevarata capodopera în acest domeniu, este calutul (24,5 x 12,5 centimetri); de asemenea, se remarca o felina de dimensiuni aproape de trei ori mai mari decat ale siluetei cabaline.
Pestera Coliboaia este situata pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, din Bihor. Este strabatuta de un rau subteran, dar picturile gasite aici sunt conservate într-o galerie înalta. Alte picturi au fost probabil distruse de apa. Picturile negre reprezinta animale, între care se recunosc un bizon, un cal, posibil o felina, unul sau doua capete de urs si doi rinoceri. S-au mai gasit, de asemenea, si cateva gravuri, iar pe sol sunt raspandite oase de urs. În timpul sederii în pestera, ursii au zgariat si au lustruit peretii acesteia. O echipa franceza complexa de specialisti în arta de pestera a studiat picturile în 2010 si a atestat autenticitatea lor. Ele pot fi încadrate ca apartinand unei perioade vechi a artei parietale, între 23.000 si 35.000 de ani. Este pentru prima data cand în Europa Centrala se atesta arta parietala atat de veche si unele voci vorbesc chiar despre unicate pe plan mondial.
Pestera cu Oase din Anina (judetul Caras-Severin), de pe Valea Minisului, este foarte cunoscuta datorita descoperirii de oase umane cu o vechime de zeci de mii de ani. Fabuloasa descoperire s-a facut în anul 2002, elementele de esenta constituind cele mai vechi ramasite de pe continent din specia Homo sapiens, cu caracteristici care apar doar la populatiile arhaice. Fosilele au fost analizate în detaliu de numerosi specialisti, acestia concluzionand ca provin de la trei indivizi, numiti conventional „Oase 1”, „Oase 2” si „Oase 3”, si au fost datate între 35.000 si 40.500 de ani. Relicvele cele mai importante sunt o mandibula (cea mai veche fosila umana din Europa, datand de peste 40.000 de ani), un craniu (vechi de 26.000 de ani) si un os temporal, al unei femei. De asemenea, s-au descoperit si ramasite de hiene, rozatoare si alte carnivore mai mici.
Situata pe versantul stang al Vaii Izvorul Tausoarelor, la o altitudine de circa 1.000 m, pestera de la Izvorul Tausoarelor a fost descoperita în anul 1955 de învatatorul Leon Barte. În afara osemintelor de ursi din doua specii a caror convietuire era considerata imposibila – ursul brun si ursul de caverna – asezate într-un mod ce evoca practici religioase stravechi, un element mai degraba bizar îl constituie „bilele de Tausoare”, încastrate în peretele calcaros si în podeaua partii din pestera careia i-au împrumutat numele – Sala bilelor. Modalitatea de formare a lor ramane înca un mister, dar ciudateniile nu se opresc aici: se spune ca uneori se aud murmure ce par a veni din interiorul bilelor!
Însa, dincolo de toate acestea, asemenea vestigii dovedesc limpede un lucru extraordinar: ca lumea de azi nu au facut-o nici romanii, nici englezii, rusii, germanii ori alte natii, ci comunitati de oameni uniti între ei de aceleasi scopuri naturale.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii