Inchinata Sfantului Nicolae, biserica Evanghelica din Sighisoara este ridicata pe Dealul Scolii. De aici si numele ei de „Biserica din Deal”. A fost construita intre 1343-1525, in mai multe etape, fiind cel mai valoros monument arhitectonic din oras, si, ca marime, a patra biserica gotica din Transilvania. Are o lungime de 53 metri, turnul-clopotnita atinge 42 metri, nava nordica are o inaltime de 5,2 metri iar cea sudica de 3 metri. Constructia a fost inceputa in 1345, modificata in 1429 si, ca urmare a finisarilor interioare, s-a ajuns la actuala forma dupa 1500. Inglobeaza o capela romanica si un donjon de forma patrulatera iar turnul clopotnita, care se inclina putin spre sud, face corp comun cu restul cladirii. Acest turn este inaltat din piatra bruta, netencuita iar geamurile erau guri de tragere si aruncare. In cripta aflata dedesubtul corului sunt morminte din secolele XVI-XVIII.
Biserica a fost ridicata pe locul unei cetatui din secolul al XIII-lea iar prima ei atestare dateaza din 1345 si consta intr-un document al regelui Ludovic I al Ungariei, care afirma ca sighisorenii, ii sunt credinciosi si construiesc o biserica. Cu ocazia amenajarilor din 1429 si, mai tarziu in 1483, edificiul a fost reamenajat si transformat dintr-o biserica de tip bazilica in una de tip nava, trecandu-se de la stilul romanic la cel gotic. In 1495 a fost realizat portalul din nord, cu blazonul orasului si, in 1525, portalul din sud cu pronaosul. In aceasta biserica, in 1631, Gheorghe Racoczi a fost ales principe al Transilvaniei si rege al Ungariei.
Frescele interioare au fost pictate in doua etape. Prima dintre acestea, cea din 1483 contine lucrarile realizate de Valentin Pictor, care in 1490 a devenit primarul orasului. Picturile celei de a doua etape, cea din 1488, ii sunt atribuite lui Jakobus Kendinger. Mobilierul este opera vestitului artist Johannes Reychmuth care a trait in Sighisoara in secolul al XVI-lea. Din aceeasi perioada dateaza altarul poliptic, alcatuit din mai multe panouri, ale caror prezentari, in special cea a Sf. Martin marcheaza un mod de redare inovator. In 1544, cand sasii au trecut la luteranism, frescele au fost acoperite, fiind dezvelite cu ocazia restaurarilor din 1934 si 1992-2003. Una dintre picturi, reprezentandu-l pe Sfantul Arhanghel Mihail se pare ca a fost platita de breasla cojocarilor, pentru ca stema lor apare pe lucrare.
Biserica a fost incendiata in 1704 in timpul miscarilor antihabsburgice ale ungurilor din Transilvania si a suferit serioase reparatii urmate de alte reparatii de dupa cutremurul din 1838. Printre piesele deosebit de valoroase ale bisericii trebuie amintite tabernacolul gotic din secolele XV-XVI, amplasat pe latura de nord a corului, un aghiazmatar si un amvon din secolul al XV-lea, cristelnitele din aceeasi perioada. Pot fi remarcati de asemenea stalpii octogonali pe langa nervurile boltei. Ferestrele sunt inalte si inguste, aruncand insa lumina asupra statuilor in marime naturala si a steagurilor breslelor.
In exterior peretii sunt sustinuti de contraforturi iar pe latura sud-estica a corului sunt cateva statui gotice despre cum se crede ca au facut parte dintr-o scena mai ampla a Inchinarii Magilor. Sunt printre putinele sculpturi gotice in piatra din Transilvania. In secolul trecut, din cauza migratiei sasilor, biserica a intrat intr-un stadiu de degradare si a avut nevoie de importante reparatii si restaurari. Acestea au fost efectuate intre 1992-2003 cu fonduri de la Fundatia Messerchmidt din Germania si de la Ministerul Culturii si Cultelor din tara noastra. Munca restauratorilor a fost rasplatita in 2005 cu premiul Europa Nostra, Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniu. In cadrul bisericii functioneaza acum „Muzeul Artei Saxone” si „Centrul Cultural Romano-Saxon”.
IRINA STOICA
Comentarii