Aflata in orasul Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti, Biserica Subesti, una dintre cele mai frumoase din zona, este inchinata Sfantului Ierarh Spiridon si este zidita la mica distanta de Manastirea Negru Voda. Hramul principal al bisericii este Intrarea in Biserica a Maicii Domnului dar ea ramane cunoscuta sub numele Sfantul Spiritdon sau Biserica Ene. A fost ridicata de breasla negustorilor de sube in jurul anului 1779 si de aici si numele „Subesti”. A fost inaltata pe locul unei alte biserici, construita intre 1551-1552. De fapt vechiul monument a fost inlocuit cu un altul ridicat din temelie pana la turla.
Exista o pisanie veche, publicata in „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice” din aprilie 1931, scrisa cu litere chirilice. Aceasta ne informeaza ca vechiul asezamant a fost zidit de Oprea si Stanciu Boja cu fiii lor: Stanciul, Voica, Marin, Neniul, Dobre, Marin, Elena, Dragomir la 1552. Pisania de piatra a noului locas mentioneaza ca acesta a fost construit in timpul lui Alexandru Ipsilanti de catre arhimandritul Dositei, egumen al Manastirii Negru Voda.
Biserica este realizata in stilul specific vremii, in forma de cruce, cu pridvor deschis si doua turle deasupra acoperisului. Absida altarului este pentagonala in exterior si semicilindrica in interior. Naosul are doua abside largi, nu foarte adanci, de asemenea poligonale in exterior. Turla de deasupra, inalta, deschisa, cilindrica in interior, este luminata de opt ferestre dreptunghiulare, montate in abside terminate in arc si avand un brau ornamental deasupra. De mare valoare sunt usile diaconesti, pastrate in vechea lor forma, originala, in vreme ce usile imparatesti s-au pierdut.
Pronaosul are o singura fereastra pe latura sudica iar bolta de deasupra, de asemenea inalta, este realizata dupa modelul si proportiile turlei de pe naos. Pictura a fost realizata in secolul al XVIII-lea si este bogat ornamentata, in stilul specific epocii lui Brancoveanu. Tabloul votiv ii reprezinta pe arhimandritul Dositei imbracat in haine calugaresti, negre, si pe logofatul Trandafir, in straie de negustor. In pridvor, pe latura sudica se afla mormantul acestuia, decedat la 11 octombrie 1791 dupa cum este inscriptionat pe piatra tombala. In arhiva bisericii se gasesc doua pomelnice din secolul al XVIII-lea iar in exterior se afla cateva cruci de piatra, cea mai veche avand inscrisi ani 1593-1601, ceea ce dovedeste ca odinioara aici a existat si un cimitir.
In exterior biserica este impartita in doua registre inegale de un brau frumos ornamentat, un altul aflandu-se sub cornisa. Deasupra pridvorului, peretele este pictat, lucrarea fiind restaurata in ultimii ani. Lucrarile de restaurare au mai constat in sistematizarea verticala, refacerea trotuarului de protectie, a sarpantei si a stresinii, protejarea acoperisului, refacerea ancadramentelor ferestrelor si a tencuielii, restaurarea lespezilor de piatra, biserica redevenind o adevarata bijuterie arhitectonica.
IRINA STOICA
Comentarii