Pe tarmul Marii Adriatice, la 8 kilometri nord-vest de orasul Trieste din Italia, intr-un golf de o frumusete unica, se inalta Castelul Miramare, emblema a micii localitati cu acelasi nume. Castelul a fost construit de fratele imparatului Franz Joseph I, arhiducele Ferdinand Maximilian von Osterrich (1832-1867) impreuna cu sotia sa, Charlotte von Belgien, si si-a pastrat aerul romantic de-a lungul vremii, fiind considerat martorul iubirii celor doi.
La 18 ani, Maximilian, a venit la Trieste si a pornit intr-o croaziera spre est confirmand intentiile si talentul sau in arta navigatiei. In 1852 a capatat titlul de ofiter, iar in 1854 a fost numit comandant al marinei imperiale. In aceasta perioada s-a hotarat sa-si faca in Trieste o casa cu vedere spre mare, resedinta de care insa nu a reusit sa se bucure. In timpul celui de al doilea Imperiu Mexican, avand sprijinul lui Napoleon al III-lea al Frantei si al unui grup de fruntasi mexicani monarhisti, este proclamat rege al Mexicului, la 10 aprilie 1864. A fost inlaturat insa de la putere de fortele liberale ale lui Benito Juarez si executat in 1867. Vaduva sa a trait o vreme la Trieste si apoi s-a reintors in Belgia.
Castelul a fost construit intre 1856-1860 de arhitectul austriac Carl Junker. Legenda spune ca in timpul unei furtuni in golf arhiducele s-a adapostit in micul port Grignano si l-a ales ca amplasament pentru noua resedinta. Intregul complex, realizat dupa indicatiile precise ale arhiducelui, reflecta gustul si cunostintele arhitectonice ale acestuia, familiarizat cu constructiile eclectice din Austria, Germania si Anglia si a primit numele Miramare, dupa numele resedintei printului Ferdinand de Saxonia din Pena, Portugalia. Interioarele au fost realizate de Franz Hofmann si fiul sau, care au creat atat mobilierul, cat si decoratiile. Acestia, erau artizani priceputi din orasul Trieste si au fost dornici ca, urmand sugestiile lui Maximilian, sa creeze o atmosfera placuta, intima reflectand atat spiritul familiei respective, cat si pe cel al epocii.
La parter pot fi inca admirate dormitorul si biroul arhiducelui, biblioteca si cateva camere cu tapiterie de matase de culoare albastru deschis, toate piesele de mobilier si decoratiunile fiind cele originale, de la mijlocul secolului al XIX-lea. Exista aici reproduse cabinele si interioarele fregatei Novara, nava de razboi folosita de Maximilian pentru a face inconjurul lumii intre 1857-1859, pe cand era comandantul Marinei Imperiale. Printre ornamente trebuie amintite blazoanele interioare ale celui de al doilea Imperiu Mexican si cele exterioare din piatra cu vulturul aztec. La primul etaj sunt zonele de receptie, sala tronului, camerele chinezesti si japoneze aranjate dupa dorintele proprietarilor.
Complexul contine si un castel mai mic numit Castelletto, construit de arhiduce pentru a reproduce fatada vilei in care locuise in 1852. Inaltat intr-un luminis, are un numar restrans de camere, mobilate simplist, dar legate tematic de cele din castelul mare. Aici si-a petrecut timpul Charlotte, intre 1866-1867, cand, suferind o depresie puternica dupa moartea lui Maximilian, astepta sa se intoarca in Belgia.
Curtea palatului se remarca prin statuia arhiducelui, dar interesant din punct de vedere botanic este parcul realizat de acelasi arhitect Carl Junger si de gradinarul Josef Laube, inlocuit ulterior cu Anton Jelinck. Intins pe o suprafata de 22 hectare prezinta un amestec de arbori exotici: cedri de Liban si de Himalaya, brazi si molizi de Spania, chiparosi de California si Mexic umbrind poteci intortocheate, flori si zone de gazon. Exista aici si ruinele unei capele, o cruce facuta din lemnul fregatei Novara, o casuta cunoscuta drept „casa lebedelor”. Destul de departe se afla grajdurile. Dupa plecarea Charlotei in Belgia, castelul a fost folosit de Habsburgi iar in timpul Primului Razboi Mondial mobilierul si operele de arta au fost duse la Viena si readuse aici in 1926. Pana in 1954 castelul a fost sediul trupelor de ocupatie germane apoi a celor neozeelandeze, engleze si americane si redeschis publicului in 1955.
Legendele il prezinta ca pe un loc blestemat, care aduce moarte violenta celui ce se odihneste macar o noapte inauntru. Aici au dormit arhiducele Maximilian in 1864, inainte de plecarea in Mexic, arhiducele Ferdinand inainte de Sarajevo si ducele Amedeo de Austria inainte de asasinarea lui in 1938. Cu toate acestea, in zilele noastre sute de tineri il prefera drept decor pentru fotografiile de nunta.
IRINA STOICA
Comentarii