In aceste zile in care ne pregatim pentru marea sarbatoare a Nasterii Domnului ne indreptam privirea spre unul dintre locurile de pelerinaj legat de marele eveniment crestin. Unul dintre acestea este Catedrala Aachen din Germania, profund ancorata nu doar in istoria Europei, ci si in cea a intregii lumi. Aachenul conserva, printre alte comori, câteva de o valoare nepretuita. Este vorba despre fasa in care a fost infasurat Pruncul Iisus, rochia purtata in momentul Sfintei Nasteri de Fecioara Maria si hainele Sfântului Ioan Botezatorul din ziua decapitarii.
Asa cum arata acum, catedrala prezinta pe marginile intrarii o lupoaica si un con de pin din bronz. Lupoaica este un simbol evident al fondarii Cetatii Eterne, iar conul de pin face aluzie la Roma Secunda pe care Charlemagne o dorea capitala a Sfântului Imperiu Roman. Edificiul a fost proiectat in asa fel incât fiecare componenta a lui sa fie incarcata de sensuri simbolice. De aceea, in anul 786 Charlemagne l-a insarcinat pe vestitul sau biograf Eginhard sa lucreze alaturi de arhitectul Odd din Melz.
Locul ales pentru viitoarea constructie era cel pe care se ridicase un templu pagân venerându-l pe Grannus, zeul celt al sanatatii, de la care provine numele latin al localitatii Acque Grauni. Peste acesta a fost construita o biserica crestina timpurie si mai târziu o capela palatina, pe care Pepin cel Scurt o inchinase Sfintei Fecioare.
Catedrala, asa cum a fost ea proiectata, era o structura influentata de basilica San Vitale din Ravena si Sfânta Sofia din Contantinopole. Constructia initiala, cu doua galerii ridicate pe o baza octogonala, avea deasupra un dom tot octogonal, reprezentând punctul de intâlnire intre cerc, forma a divinitatii fara inceput si sfârsit, si patrat, simbol al lumii cu cele patru puncte cardinale. Catedrala urma sa simbolizeze puterea Sfântului Imperiu Roman, ocrotit de divinitate.
In masuratori revine mereu numarul 12, numarul apostolilor si al triburilor din Israel. In anul 805, la cinci ani dupa incoronarea lui Charlemagne in Catedrala Sfântul Petru din Roma ca „Imparat al Romanilor” si protector al crestinitatii, Catedrala din Aachen este sfintita de papa Leon al II-lea.
De-a lungul secolelor, asezamântul sufera o multime de transformari fara insa ca acestea sa-i atenueze puterea artei carolingiene. Charlemagne a murit la Aachen in anul 814, la vârsta de 72 de ani, a fost inmormântat in Catedrala si apoi mutat intr-un loc ramas necunoscut pâna in zilele noastre. In interiorul sfântului locas se afla numeroase opere de arta si un tron din marmura alba pe care intre anii 936-1531 au fost incoronati 30 de imparati ai Germaniei.
Charlemagne, care in anul 799 adusese aici nepretuitele relicve, a fost canonizat la 29 decembrie 1165 in cadrul unei ceremonii solemne la care a participat si imparatul Frederick I Barbarosa. Cu aceasta ocazie a donat Catedralei un candelabru urias, reprezentând Ierusalimul ceresc. Este o piesa turnata in bronz, cu diametrul de 4 metri, in forma unei coroane cu 16 turnuri, fiecare sustinând 48 de lumânari.
Devenind un important centru de pelerinaj, catedrala a trebuit largita si in 1535 s-a hotarât extinderea ei. Lucrarile au fost realizate de cei mai faimosi arhitecti ai timpului, specialisti ai goticului târziu. Corul constructiei a fost inspirat de Sante-Chapelle din Paris, fiind format din peste 944 de metri patrati de sticla si prezentând 14 coloane svelte, ridicate pâna in tavan. Vitraliile au fost insa distruse toate in 1729 si reparate abia dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.
De-a lungul timpului, sectiunii principale i s-au adaugat o serie de capele, asa ca din exterior nu mai poate fi recunoscut planul initial octogonal al cladirii.
In interior si in cladirile din jur sunt insa pastrate mai multe statui din marmura si bronz din diferite epoci si lucrari de aur care sporesc frumusetea nobilei ctitorii a lui Charlemagne.
IRINA STOICA
Comentarii