Contesa Adčle isi tine copilul in brate si nimeni nu-i mai poate opri lacrimile. Fiul ei, de talia unui copil, are iarasi halucinatii si convulsii si doctorii se declarasera neputinciosi. Isi scosese odrasla din sanatoriul de dezintoxicare, unde fusese internat de mai multe ori in ultimii patru ani. Suntem in anul 1901, incepea un secol nou, dar fiul contesei nu va mai apuca sa vada consolidandu-se noile curente ale artei moderne, cu care el insusi incepuse sa cocheteze de cand se mutase la Paris, in zbuciumatul Montmartre. Copilul contesei va pasi in eternitate la 9 septembrie 1901. Numele sau va ramane la loc de cinste in istoria artei universale, caci fiul cu dimensiuni de adolescent se numea Henri Marie Raymond de Toulouse-Lautrec, conte de Montfa.
In 2005, la Casa de licitatii Christie’s, tabloul „Spalatoreasa” (La Blachisseuse) a lui Toulouse-Lautrec s-a vandut cu 22,4 milioane de dolari SUA. A fost cea mai mare suma obtinuta pentru o lucrare a acestui post-impresionist de exceptie, a carui originalitate este impresionanta mai ales prin modul cum a imortalizat gesturi si atitudini banale, transformandu-le in „miracolele simple ale vietii cotidiene”. Lautrec insusi, precum si alti maestri ai „epocii frumoase” din final de veac XIX, a refuzat sa se declare inregimentat in vreun curent anume, dar admirand operele sale nu putem sa nu recunoastem influente din Manet, Degas si Renoir. In special Degas, „maestrul balerinelor”, l-a emotionat pe Lautrec prin vioiciunea siluetelor si prospetimea si naturaletea miscarilor dansatoarelor. Aceste caracteristici le vom regasi in afisele facute cu un talent fenomenal de Lautrec pentru marile cabarete din Paris.
La douazeci de ani ajunge la Paris si, dupa o copilarie si o adolescenta dificile din punct de vedere al sanatatii, tanarul Lautrec, fara grija banilor datorita „rentei” primite de acasa, cade in bratele vietii boeme din Montmartre. Va fi cu totul coplesit de viata de noapte, mai ales ca un prieten al sau detine cabaretul „Mirliton”, iar un altul ii solicita afise apetisante pentru cabaretul de lux „Moulin Rouge”. Dar viitorul „parinte al afisului modern” nu este atras numai de absint si cognac intr-un melanj aberant („Cutremurul” lui Lautrec), ci si de vanzatoarele de placeri de pe strada Morilor, adunate in bordelul care-i va inspira panza „Salonul” (1894). De aici procura sifilisul, boala de care nu va mai scapa pana la finele vietii, si care va concura la distrugerea firavului sau metabolism alaturi de alcool. Caci barbatul cu statura de 1,52 metri voia sa se euforizeze intr-un ritm infernal, cu toate ca lucra frenetic si cu un talent innascut recunoscut de toata lumea buna. I s-au repertorizat 737 de panze, 363 tiparituri si postere si peste 5.000 de desene.
Mai multe artiste de succes ale epocii ii datoreaza o parte din faima. Printre ele, Louise Weber zisa „Plinuta” (sau „Mancacioasa”), cea mai aplaudata dansatoare de French Can-Can; alaturi de ea o regasim pe subtila Jane Avril, o contorsionista poreclita „Exploziva”. Sa nu o omitem nici pe prima femeie care l-a fermecat pe Lautrec, roscata Carmen Gaudin… Maestrul a fost mereu in anturajul marilor personalitati din Montmartre si a avut locul sau rezervat la „Moulin Rouge”. Ajuns la Londra pentru comenzi de afise de teatru, Lautrec se imprieteneste cu Oscar Wilde, care avea probleme juridice dificile… Din pacate, sanatatea neglijata nu iarta pe nimeni si Lautrec n-a mai implinit 37 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii