Luna mai a anului 1883 a fost, probabil, cea mai fericita perioada din viata maestrului impresionismului Claude Monet. Acest artist care a venerat natura a reusit atunci sa achizitioneze o proprietate lânga paradisiaca localitate Giverny din nordul Frantei. Acolo si-a amenajat pictorul parizian gradina, lacul si podul pe care le-ar fi admirat în fata sevaletului si o mie de ani, daca i-ar fi avut la dispozitie. Acolo s-a înfratit maestrul cu nuferii lui inconfundabili si cu salciile plângatoare, care parca sunt vaduvele plopilor de pe malul Senei, acolo, la Argenteuil, unde cu zece ani mai devreme îsi construise faimoasa barca-atelier. Si, dus de valurile molcome ale Senei, Manet a venit în „atelierul acvatic” sa-si imortalizeze prietenul.
Nuferii din Giverny, pictati în toate momentele zilei si în toate anotimpurile, au ajuns la fel de de renumiti precum bizarul peisaj din portul Le Havre (unde familia Monet s-a mutat pe când Claude avea cinci ani) intitulat „Impresie. Rasarit de soare”, realizat în 1872. Un critic de arta ostil curentelor novatoare, Louis Leroy, a scris articolul „Expozitia impresionistilor”, unde termenul de „impresionisti” era o inventie personala si se voia a fi o depreciere a modului cum noua generatie de artisti percepea realitatea. Dar tinerii maestrii nu s-au suparat pe Leroy, ba chiar l-au apreciat într-un fel, caci au transformat acel termen „jignitor” în emblema unui nou stil. Si pâna la urma au învins.
Victoria impresionistilor s-a produs în 1874, între 15 aprilie si 15 mai, când la adresa din Bulevardul Capucinilor, la numarul 35, s-a vernisat prima expozitie a impresionistilor. Evident, la loc de cinste au fost pânzele lui Monet (douasprezece), ale lui Renoir, Pissaro, Cézanne, Degas, Morisot etc. Au fost în total 165 de tablouri si le-au savurat 3.500 de persoane. Vânzarile au avut drept pret mediu 500 de franci…
Monet a crezut atât de mult în modul sau de a percepe realitatile si în menirea artistului de a evada din atelier spre natura pentru a „pipai viata”, încât si-a transformat multe teme în adevarate obsesii. Faptul este elocvent atunci când ne amintim ca pentru anumite peisaje a creat serii de peste 10-15 pânze. Maestrul pur si simplu picta aceeasi deschidere urbanistica (precum catedrala din Rouen sau Palatul Westminster din Londra) sau acelasi fragment de natura în mai multe perioade ale zilei (variatia luminozitatii) sau ale anului (cum modifica anotimpurile propria sensibilitate vizuala).
Interesant este ca Monet nu a lasat posteritatii nuduri, precum prietenul si fratele întru impresionism Renoir. A iubit cu pasiune doua femei, pe Camille Doncieux (prima sotie) si pe Alice (a doua nevasta), dar ele au pozat doar pentru scene de o decenta absoluta, precum „Dejun pe iarba” sau „Femeie cu parasol”… Din pacate, vederea începe sa-l paraseasca si se îmbolnaveste si de plamâni. Va muri printre nuferii sai si salciile plângatoare, într-un decembrie alb al anului 1926. Prin grija fiului sau Jean, proprietatea sa de la Giverny (unde a cerut sa fie înmormântat) ajunge în grija statului. Dupa eforturile Fundatiei Claude Monet (care în tinerete semna cu celalalt prenume, Oscar), din 1980 casa si gradina de la Giverny pot fi admirate de public. Nuferii lui Monet, ca niste petale plutitoare, sunt ale tuturor.
PAUL IOAN
Comentarii