Dimensiunile coplesitoare ale multor capodopere ne-au atras atentia dintotdeauna, pentru ca in fata masivitatii unor panze sau fresce ne simtim umiliti de puterea de concentrare a maestrilor atunci cand reprezinta o lume in miniatura. Din acest punct de vedere, una dintre operele de capatai ale Renasterii este „Nunta din Cana”, lucrare impresionanta, emblematica pentru manieristul Paolo Veronese (1528-1588). Nascut la Verona (de unde si numele), acest maestru al marilor decoratiuni pentru stabilimente religioase si-a desfasurat cariera artistica in special la Venetia, dar a fost chemat sa lucreze si la Roma, Parma si Mantua.
„Nunta din Cana” – panza al carei subiect il reprezinta prima minune a lui Iisus, asa cum ne este prezentata in Noul Testament –, finalizata in 1563 (dupa aproape un an lucru impreuna cu arhitectul Palladio), are o istorie speciala. In primul rand, dimensiunile sale: 990 cm x 666 cm, ne aduc aminte de doua alte uriase capodopere ale unor ilustri predecesori ai sai. Este vorba despre doua fresce epocale: „Judecata de Apoi”, Michelangelo, 1541, Capela Sixtina (1370 cm x 1200 cm), si „Scoala din Atena”, Rafael, 1510, Palatul apostolic Vatican (770 cm x 500 cm). Si daca tot am deschis tema vastitatii unor lucrari de referinta din istoria artelor plastice, se cuvine sa mai amintim despre urmatoarele capodopere „infratite” cu lucrarea lui Veronese. Am putea enumera „Incoronarea lui Napoleon Bonaparte”, Jacques-Louis David, 1807 (979 cm x 624 cm), „Atelierul artistului”, Gustave Courbet, 1855 (598 cm x 359 cm) si „Guernica”, Pablo Picasso, 1937 (776 cm x 349 cm). Constatam ca monumentalitatea a fost o preocupare care a dainuit peste secole, iar temele abordate de maestri au fost intotdeauna unele majore.
Comandata in 1562 pentru refectoriul manastirii benedictine San Giorgio Maggiore din Venetia, uriasa panza a fost patrimoniu al cetatii din Laguna timp de 235 de ani, pana in 1797. In acel an, cuceritorul Napoleon a „imprumutat” capodopera si a adus-o la Paris. Numai ca panza a fost taiata in doua (pentru a fi mai usor depozitata pe vas), apoi a fost refacuta. „Nunta” nu a fost returnata niciodata si a fost mutata prin Franta de mai multe ori, in perioadele razboaielor. In 1989, muzeul Louvre (unde se afla in prezent) a investit un milion de dolari pentru restaurarea ei. In septembrie 2007, la 210 ani de la „scoaterea” panzei din Italia, o reproducere computerizata a fost trimisa la Venetia…
Compozitia acestei imense capodopere este ametitoare. In centrul axei de simetrie se afla Iisus si Fecioara Maria. Deasupra lor se observa cum este taiat un miel, iar dedesubt se afla un cuplu de muzicieni: sunt chiar Veronese (in alb) si Tiziano (in rosu). Netinand seama de momentul istoric al evenimentului, maestrul a inserat printre meseni mari personalitatii ale epocii sale: Eleonor de Austria, Francis I al Frantei, Mary I a Angliei, Suleiman Magnificul, Sokolu Mehmet Pasa si altii. In total, sunt 130 de personaje. Autorul aduce in prim-plan si acei meseni care toarna apa transformata in vin de catre Iisus. Pe scurt, o lume de o diversitate ametitoare este adusa de Veronese la acel eveniment, fapt care i-a adus reprosuri din partea Inchizitiei. Din aceleasi motive de „nerealism biblic”, o alta panza masiva a lui Veronese, „Cina cea de taina” a primit alt nume, ea devenind „Banchet in casa lui Levi” (1573). Maestrul devenise un eretic pentru Biserica, dar a ramas o mare personalitate a Renasterii.
PAUL IOAN
Comentarii