Cine vede portrerul din tinerete al lui Dante Gabriel Rossetti, e convins ca are de-a face cu un poet prizonier iubirilor efemere si devorante, cu un vagabond visator care doarme ici-colo in bratele unei vrasmarite voluptuoase si care-si scrie versurile pe trunchiurile copacilor dintr-o padure fermecata. Poate fi confundat cu Baudelaire, Rimbaud sau François Villon… Cate ceva din toate acestea l-au caracterizat pe poetul si pictorul englez de origine italiana, cu un nume de botez premonitoriu pentru iubirea nefericita, aceea dintre Dante Alighieri si Beatrice Portinari.
Nascut la Londra intr-o familie de intelectuali, Dante Gabriel Rossetti (1828-1882) a avut doua surori si un frate, toti cu frumoase cariere literare.
El insusi obisnuia sa scrie versuri dedicate „frumusetii absolute” a femeii, vazuta ca un bastion de cucerit pentru fericirea barbatului. Pasionat de arta si rebel din fire, Rossetti infiinteaza un nou curent al picturii engleze numit „prerafaelit”, in onoarea maestrului italian Rafael. Ideile sale sunt cele care au condus la crearea fratiei prerafaelitilor, din care mai faceau parte pictori tineri precum John E. Millais si William H. Hunt. Ei respingeau stilul manierist ce a urmat in Renastere dupa Rafael si Michelangelo, promovand intensitatea culorilor si abundenta detaliilor.
Printre primele lucrari cu care s-a remarcat Rossetti sunt cele dedicate unei teme foarte rar abordate pana atunci, si anume adolescenta Fecioarei Maria – vazuta precum o copila sfioasa si ultrasensibila. In paralel, pictorul scria poezii de dragoste si era obsedat de opera lui Dante Alighieri si de iubirea acestuia pentru Beatrice, pe care a cunoscut-o pe cand aceasta avea opt ani (iar el noua) si care a murit la douazeci si patru de ani, casatorita cu alt barbat. Povestirile fantastice cu regele Arthur si piesele lui Shakespeare l-au atras, devenind si ilustrator de carte.
Un astfel de visator care-si crease o lume proprie de valori primeste o prima lovitura din partea criticilor artei sale, care-l determina sa-si schimbe stilul. Trece de la acuarela la ulei pe panza iar femeile sale devin niste fiinte zeificate si foarte elegante. Desi era logodit cu Elisabeth Siddal, Rossetti se indragosteste iremediabil de Fanny Cornforth, care pentru anturajul de elita al artistului era „fata din popor care nici nu stie sa vorbeasca bine englezeste”. Numai ca acea fata, cu sapte ani mai tanara, il fermecase cu frumusetea ei bizara, cu prezenta aproape eterica si cu parul ei roscat natural care va aparea in nu mai putin de saizeci de lucrari, in toate tehnicile picturii. Pentru un intelectual rasat precum Rossetti, fata din popor era gura de oxigen prin care spiritul sau obsedat de vesnica enigma a feminitatii absolute se regasea.
Se va casatori cu Elisabeth, dar Fanny ii va fi model si iubire eternizata. Intre aceste doua iubiri (as spune complementare), poetul si pictorul isi gaseste loc pentru o alta iubire, modelul Jane Burden, casatorita cu un prieten al sau. Dar asta n-a contat, a fost precum triunghiul amoros Paul Éluard, Gala si Salvador Dalí… Moartea sotiei il cutremura din plin si se insingureaza cu animale exotice (wombat, papagal si lame din Argetina), cu care se joaca prin vasta sa locuinta. Manuscrisul cu versurile sale cele mai pretioase sunt ingropate o data cu Elisabeth, dar peste un timp le va dezgropa si le va publica, la cererea amicilor. Criticii au primit cu raceala stihurile sale dedicate „erotismului carnal”. Depresia se accentueaza si Dante Gabriel Rossetti se refugiaza in alcool si droguri. Aproape paralizat, acest poet si pictor generos cu toate iubirile sale moare la cincizeci si trei de ani. Pe mormantul sau sunt intotdeauna flori.
PAUL IOAN
Comentarii