Aflat la 15 kilometri sud de Delhi, turnul Qutab Minar (ortografiat si sub formele Qutb Minar sau Qutub Minar) nu este numai o importanta atractie turistica ci si un loc incarcat de istorie, o istorie mai veche de 800 de ani. Intr-un celebru poem epic, inchinat trecutului glorios al tarii, este evocata figura romantica a printului rajasthan Chauran care a tinut piept atacului musulmanilor asupra orasului, dupa ce, in 1191, acestia invadasera stepele din Asia Centrala.
Printul a respins atacul, i-a invins pe cotropitori si, plin de marinimie, l-a eliberat pe conducatorul lor. Actiunea poemului se opreste insa aici, fara a prezenta detalii din drama care avea sa urmeze ceva mai târziu, când a avut loc cel de al doilea atac. Trupele conduse de Qutb-ud-din Aibak au iesit victorioase de data aceasta dar suveranul locului nu a fost iertat ci, dimpotriva, a fost decapitat iar fortul Lal Kot, in care locuia familia regala indiana, a fost jefuit si incendiat. Victoria va marca inceputul dominatiei musulmane asupra orasului si a tarii, o dominatie care va dura pâna in 1857.
Pentru a aminti celebra victorie, in interiorul fortului Lala Kot a inceput constructia cladirii Qutab Minar, un turn de gresie rosie, marcând punctul cel mai estic atins la vremea respectiva de credinta islamica. Reprezenta de asemenea un indemn pentru cuceririle viitoare, fiind folosit in acelasi timp si ca minaret, de la a carui inaltime muezinul chema credinciosii la rugaciune. Qutb-ud-din Aibak este considerat de multi primul suveran musulman in India, intemeietorul unei dinastii puternice. Era nascut in Afganistan, primise o educatie aleasa si se distinsese pe câmpul de lupta.
Constructia vestitului minaret a inceput in anul 1202 (dupa unele documente) si se pare ca s-a terminat in anul 1209. La moartea lui Qutb-ud-din Aibak era ridicat numai primul etaj. Monumentul a fost completat cu inca trei nivele de succesorul sau Iltutmish si, in 1368, Feroz Shah Tughlaq a restaurat turnul, inlocuind nivelul al patrulea cu alte doua din gresie rosie si marmura alba si completând structura cu o cupola mica, distrusa de un cutremur in 1803 si inlocuita cu o alta in 1828.
Turnul, aflat intr-un complex de cladiri, a fost multa vreme cel mai inalt din India si a ramas si in zilele noastre una dintre cele mai inalte constructii de caramida din lume. Are o inaltime de aproape 73 metri si un diametru de 15 metri la baza si 2,5 metri la vârf.
Lânga minaret se afla ruinele primei moschei din India, numita, nu intâmplator „Puterea Islamului”. A fost construita de Qutb-ud-din Aibak din materialele luate de la 27 de temple indiene locale. Din nefericire din stralucitoarea constructie nu a mai ramas decât o curte interioara, inconjurata de colonade si arce inalte de 16 metri, resturi ale unei foste sali de rugaciune. Lucrarile au fost realizate de mesteri hindusi care au impodobit inscriptiile islamice cu imagini de lotus, floarea sacra, a religiei hindu. Iltutmish si cei care l-au urmat au largit constructia, au modificat-o, i-au adaugat gradini suspendate si au decorat totul cu motive geometrice in stil islamic.
In apropiere, in vest, se afla mormântul lui Iltutmish, construit de monarh in 1235 si considerat primul monument funerar din India. Hindusii nu ridicasera asemenea lucrari, ei practicând incinerarea. In acelasi complex aflat sub protectie UNESCO, se afla Ala Minar, un turn ridicat de Ala-ud-Din pentru a umbri faima lui Qutab Minar. La moartea sa insa, a ramas neterminat si astazi nu este decât o constructie partiala de circa 27 de metri.
Un element invaluit in mister este coloana de fier de 7,3 metri inaltime. Fierul nu este atacat de rugina si se spune ca a fost adus de pe teritoriul actualului Bihar de conducatorul rajput Amanpala Tomar, intemeietorul lui Lal Kot in 1022. Inscriptiile de pe el dateaza din timpul dinastiei Gupla, are in vârf un idol Garuda si se pare ca a fost ridicata cu scop astronomic. Legenda spune ca, atingând-o, si mai ales rezemându-te de ea, ti se va implini o dorinta dar autoritatile au construit in jur un gard, tocmai pentru a o feri de prea multe atingeri ale admiratorilor zelosi, convinsi de puterea ei magica.
IRINA STOICA
Comentarii