Unul dintre cei mai mari pictori ai Renasterii italiene si din toate timpurile, Rafael (Raffaello Sanzio da Urbino, 1483-1520) a ramas in istoria artelor plastice nu numai datorita valorii de exceptie a operelor sale, ci si disparitiei sale precoce, care l-a transformat intr-un veritabil mit. Un mit despre frumusetea lumii vazute si nevazute, insa si o personalitate careia inca nu i-au fost dezvaluite toate secretele.
O reinterpretare a Bibliei? Ideea este, intr-adevar, mai mult decat tulburatoare, dar are la baza un element foarte bine conturat, prezent in tabloul Sfanta Familie (1518, Muzeul Luvru). Aici, artistul a transpus in imagine o scena biblica… inexistenta in Cartea Cartilor. In prim-plan, alaturi de Fecioara Maria apare verisoara acesteia, Sfanta Cuvioasa Elisabeta (mama Sfantului Ioan Botezatorul, pe care l-a nascut la batranete, in urma unui miracol vestit de Arhanghelul Gabriel), apare in mod firesc Pruncul Iisus, dar langa acesta este zugravit si Botezatorul copil.
Acesta este de altfel elementul frapant, intrucat in Biblie nu este consemnata nicaieri prezenta, impreuna, a celor doi la varsta copilariei. Interpretii operei lui Rafael considera ca acesta a dorit sa transmita un mesaj apocaliptic, dupa ce un astrolog prezisese evenimentul tragic pentru anul 1524.
Portetele iubitei-simbol. Este de notorietate pasiunea deosebita a marelui pictor pentru Margherita Luti, fiica brutarului Francesco Luti din Siena. De asemenea, se cunoaste si faptul ca Rafael a realizat doua portrete ale acesteia: La Donna velata („Femeia cu voal”, 1516, Palazzo Pitti, Florenta) si La Fornarita („Brutarita”, 1518-1519; Galleria Nazionale d’Arte Antica din Palazzo Barberini, Roma). Ceea ce se stie mai putin, fiind vorba despre o incifrare a numelui protagonistei, se refera la semnificatia lui: in limba latina, margarita inseamna „perla”.
In fiecare dintre cele doua tablouri sus-mentionate, metresa artistului poarta in par cate o perla, numerosi pictori ai epocii introducand in operele lor mesaje, simboluri, uneori semnatura personala, toate ascunse in imagini-simbol.
Rivalul lui Michelangelo. Contemporan al lui Rafael, genialul Michelangelo Buonarroti a fost si un rival al acestuia pe taramul artei. Aflati amandoi in slujba Vaticanului, sub Iulius al II-lea si apoi sub Leon al X-lea, aveau pareri, unul despre creatiile celuilalt, cu totul opuse. In timp ce tanarul din Urbino il admira foarte mult pe maestrul cu opt ani mai mare decat el, Michelangelo nu-l aprecia deloc pe acesta.
Mai mult, fiind si gelos din cauza faptului ca Rafael era preferatul papei Leon al X-lea, l-a acuzat pe confratele sau ca ar fi plagiat bolta celebrei Capele Sixtine. Totusi, acesta a integrat portretul artistului florentin sub identitatea lui Platon (alaturi de care Leonardo da Vinci il intruchipeaza pe Heraclit), in Scoala din Atena, fresca realizata la Vatican la solicitarea papei Iulius al II-lea (1510-1511, Stanza della Segnatura).
Disparitie prematura. Probabil ca niciodata nu trebuie sa interpretam cu superficialitate anumite evenimente considerate coincidente, iar un asemenea element il reprezinta si decesul lui Rafael. Artistul s-a nascut pe 6 aprilie 1483 si a murit intr-o zi de sarbatoare – Vinerea Mare, pe 6 aprilie 1520.
Oficial, la origine ar fi fost o febra cauzata de malarie, insa conform unui studiu realizat de istoricii de la Universitatea Milano-Bicocca, practica luari de sange (lasarea pacientului sa sangereze ca tratament pentru diferite boli) l-ar fi slabit pe Rafael, care probabil suferea de o pneumonie.
La Roma si in intrega Italie au fost zile de mare tristete dupa disparitia vremelnica a marelui pictor. Insusi papa Leon al X-lea a ordonat funeralii de amploare, organizate in Panteonul roman, iar poetul Pietro Bembo a compus epitaful: „Aici odihneste Rafael, la vederea caruia natura se temea ca va fi invinsa; acum, ca a murit, ea se teme sa nu moara odata cu el.”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii