Asezat pe tarmurile Marii Baltice, la gura de varsare a Dangavei, orasul Riga, capitala Letoniei, este cel mai mare oras din tarile baltice. Remarcabil prin arhitectura sa in stil Art Nouveau (Jugend stil) poate fi pus alaturi de orase europene faimoase pentru eleganta lor cum sunt Viena, Praga sau Barcelona. De altfel, din 1997, centrul sau istoric este inclus in lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
Intemeierea orasului, amplasat pe locul unei vechi asezari a livonienilor, un trib fino-ugric, este pusa de istorici pe seama negustorilor germani, a mercenarilor si a cruciatilor, atrasi in a doua jumatate a secolului al XII-lea de zonele slab populate. Acestia urmareau atat deschiderea de noi piete, cat si convertirea la crestinism a populatiilor locale. In 1158 negustorii germani creeaza aici un avanpost comercial si, in 1190, calugarul Meinhard ridica o manastire.
In mod oficial insa orasul Riga a fost fondat in 1201 de episcopul Albert de Brema. Intr-o perioada scurta, de numai cativa ani, ordinul Fratres Militial Christi, condus de indraznetul prelat, a cucerit un teritoriu larg, respectiv Livonia, intreaga suprafata care se intindea pe Letonia de astazi si sudul Estoniei. In aceasta perioada a inflorit comertul cu piei de animale, grau, peste, lemn si mai ales mult-ravnitul chihlimbar utilizat in industria podoabelor. In 1282 orasul intra in Liga Hanseatica, ceea ce ii aduce o noua perioada de prosperitate.
In oras existau deja trei biserici construite in timpul Sfantului Imperiu Roman, biserici care au supravietuit pana in zilele noastre. Este vorba despre Sfantul Petru, datand din 1209, Sfantul Iacob, din 1226 si Sfantul Ioan, din 1243. Intre 1211-1271 a fost construita Catedrala care, in exterior, pastreaza stilul romanic. Interiorul a fost transformat in timp in stil gotic, renascentist, baroc si neoclasic. Mandria bisericii a fost multa vreme orga din 1884, cea mai mare la momentul respectiv, dotata cu 6718 tuburi din lemn si din metal.
In 1522 populatia accepta Reforma, ceea ce a insemnat sfarsitul dominatiei germane. Orasul este cucerit in 1582 de Stefan Bathory, regele Poloniei, dar dupa 40 de ani intra sub stapanire suedeza. Nici aceasta nu dureaza mult, pentru ca in 1770 trupele rusesti ale lui Petru cel Mare intra in Riga si incepe o dominatie care avea sa dureze pana in 1918.
In timpul Primului Razboi Mondial intreaga tara este ocupata de germani, dar, in urma infrangerii Germaniei, isi recapata independenta. Urmeaza o perioada de renastere culturala, politica si economica, incheiata brutal in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si apoi, cand urmeaza anii de ocupatie sovietica. Letonia isi recapata independenta in 1991, iar in anul 2001 Riga sarbatoreste 800 de ani de la intemeiere.
In ciuda vicisitudinilor istoriei orasul ramane o bijuterie. La mijlocul secolului al XIX-lea tarul Alexandru al II-lea hotaraste sa dea o noua fata orasului, darama vechile ziduri si determina emanarea unui avant in arhitectura care va culmina putin mai tarziu cu constructiile Art Nouveau. Riga are aproape 1000 de cladiri in acest stil, centrul istoric fiind dominat de fatade geometrice si curbe, impodobite cu motive florale sau animaliere. Printre arhitectii care au contribuit la infrumusetarea orasului trebuie amintit Mihail Eisenstein, tatal vestitului regizor de film. El a conceput cladirea rezidentiala Alberta Jelo, considerata o adevarata capodopera, cu volute de fier si de lemn, cu ferestre arcuite, cu statui si basoreliefuri.
Orasul nou inconjoara centrul vechi din secolul al XIX-lea, care mai pastreaza inca Poarta Suedeza si Turnul de Pulbere. Trebuie remarcate, pe langa multimea muzeelor, cladirea Operei, Marea Sinagoga, Gradina Zoologica, Ceasul Laima – cel mai cunoscut loc de intalnire, Casa Mica a Breslelor, Casa cu Pisici Negre, bisericile ortodoxe, cea luterana si cea anglicana, Castelul de la 1330, Muzeul Etnografic in aer liber; si am evocat numai cateva dintre comorile de aici.
Orasul modern, cu o Universitate si Academie de Stiinte, ambele datand din 1919, a fost supus in perioada de dupa razboi unui puternic proces de rusificare. Din fericire cladirile greoaie, in stil stalinist, nu au deteriorat eleganta centrului istoric si Riga a ramas pentru toti un „Paris al Nordului” pe care multi l-au numit „Orasul viselor”.
IRINA STOICA
Comentarii