O activitate planetara de o amploare fabuloasa o reprezinta dezmembrarile de automobile, de alte masini si mecanisme din care se mai pot recupera piese. In majoritatea cazurilor, acestea din urma se folosesc la inlocuirea altora, uzate iremediabil.
Cativa oameni priceputi in domeniul respectiv, dar mai ales avand o fantezie extraordinara si porniri estetice native, au conturat de cateva decenii incoace un curent artistic nu doar interesant, ci socant de armonios si coerent structurat: asa-numita sculptura in piese auto preponderent metalice.
James Corbett, din Ningi (Queensland, Australia), isi sculpteaza piesele incredibil de asemanatoare vietii, de la inceputul anului 1999 si de atunci lucrarile sale unice si-au gasit locul in foarte multe orase din Australia, dar si din Anglia, Germania, Elvetia, Noua Zeelanda, Japonia, Emiratele Arabe, Statele Unite, Argentina ori Malaezia.
Indiferent daca scopul realizarii lor este pentru colectii private, arta publica sau pur si simplu un „must-have”, sculpturile lui James Corbett sunt, fara indoiala, unele dintre cele mai bune exemple de arta de asamblare pe care le-am putea intalni oriunde in lume.
Nascut in 1962, Corbett a pornit pe aceasta „ruta” la sfarsitul anului 1998. La acea vreme, era proprietarul unei afaceri specializate in dezmembrari de motoare din Brisbane. El povesteste ca, intr-o sambata dupa-amiaza ploioasa, a decis sa duca la bun sfarsit cateva ganduri care-i statusera in minte de ceva timp si a inceput sa sudeze impreuna unele piese de automobile. Rezultatul final a fost un gen de masina de curse off-road (sport in care James concurase de vreo 10 ani).
Incurajat de parerile favorabile, James a continuat sa-si creeze sculpturile in urmatoarele cateva luni si nu a trecut mult timp pana cand au fost vandute clientilor. Efectul a fost atat de bun incat in 1999 a tinut prima expozitie la o cafenea cu tematica auto din Brisbane, numita Vroom. James si-a vandut lucrarile si i s-a cerut sa fie artistul invitat la Salonul International de la Brisbane, lucru pe care l-a facut timp de trei ani.
Au urmat numeroase expozitii si spectacole devenind clar ca sculpturile vor fi o caracteristica permanenta in viata lor, asa ca James si sotia sa Jodie au decis sa vanda afacerea de dezmembrare si sa se concentreze pe cariera lui ca artist.
James demonstreaza o atractie deosebita, ce sugereaza un „magnet” si un entuziasm interior natural pentru masinile de curse si biciclete, acestea fiind unele dintre cele mai populare subiecte ale sale. Animalele, in special cainii, pasarile si fauna australiana nativa sunt, de asemenea, extrem de populare. James iubeste sa puna soferii in masinile sale si pe motociclisti (in miniatura), deoarece simte ca transmit sentimentul de viteza, entuziasm si dragoste pentru masinile lor, in special masinile de curse vechi, un subiect pe care James il tine foarte aproape de suflet.
Sculpturile sale surprind o clipa din eternitatea atribuita subiectului, fie ca este vorba despre o bicicleta ce se avanta pe o pista in anii 1900, o masina pilotata de om luand curba intr-o cursa sau un caine care se uita la tine de parca ar raspunde la intrebari pe care nu i le-ai pus niciodata.
Abilitatea sa de a realiza astfel de piese, din material neinsufletit, asemanatoare realitatii constituie darul sau unic, care sensibilizeaza persoane din toate categoriile sociale, de orice varsta. Ii provoaca pe oameni sa doreasca sa atinga cu tandrete acele lucruri ce traiesc o „viata dupa viata” fabuloasa si ii cheama sa zambeasca, ceea ce James simte ca este un rezultat final formidabil al activitatii sale de (re)creatie!
„Lucrarile mele sunt in esenta un puzzle rezolvat. Nu seamana cu pictura impresionistului care constituie un grup de culori solide separate, dar atunci cand este privita de mai departe, se transforma intr-o imagine fluida. Spre deosebire de o astfel de pictura, fiecare componenta separata din sculpturile mele are propria sa istorie. Mult timp in viitor lucrarile mele vor fi atat o imagine tridimensionala tactila, cat si o capsula a timpului din epoca automobilului”, afirma artistul australian. Cuvintele sale sunt nu numai o invitatie aproape explicita de a ne bucura si de „piesele” aparent marunte ale vietii, ci si o posibila premonitie; a unui viitor deloc indepartat.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii