Unul dintre cele mai vechi temple budiste din Tibet, considerat de o sacralitate unica, Templul Jokhang din Lasha este locul de intalnire a Tibetului cu China si Nepalul, al budismului cu stravechea religie tibetana Bo (Bön).
Cel mai vizitat loc din Tibet dupa Palatul Potala este cunoscut ca „Jokhang” – „Casa lui Buddha”, dar si ca „Zuglagkang” – „casa stiintelor magice” sau „casa intelepciunii”.
Templul a fost ridicat in jurul anului 642 de regele Tibetan Songtsen Gampo, cel care a stabilit capitala tarii la Lasha si a inceput constructia Palatului Potala. Templul este rezultatul muncii a mii de mesteri din Nepal si un amestec arhitectural intre stilul indian Vihara, stilul chinezesc al perioadei Tang si cel nepalez.
Constructia a fost ordonata de rege pentru cele doua sotii ale sale, ambele budiste si de origine regala. Sotia nepaleza, Bhrikuti aducea cu ea o statuie a lui Buddha, asa-numita statuie Jowo, iar sotia chinezoaica Tang Wencheng venea cu o alta mult venerata de credinciosi. Statuia Jowo este vestita mai ales prin faptul ca a fost realizata in timpul vietii lui Buddha si a fost binecuvantata de acesta, producand miracole.
In 1961 templul a fost inregistrat pe lista monumentelor de interes national de Consiliul de Stat din China. In 1966, la inceputul Revolutiei Culturale de la 6 august, gardienii Garzilor Rosii (organizati de comunistii chinezi) incep profanarea templului. Acesta este jefuit si transformat in baza si adapost pentru gardieni, iar in 1968, aici au loc lupte crancene. In cele din urma este ocupat de Armata Populara de Eliberare, dar evenimentele l-au transformat intr-un camp de ruine. Lucrarile de restaurare incep din 1972, cand este curatata cladirea centrala si sunt renovate mai multe fresce cu ajutorul unor supravietuitori. Este redeschis publicului din 1980 dar restaurarile se termina abia in 1990.
La 17 februarie 2018, in timpul Anului Nou, templul sufera un incendiu major dar, fiind inchis, nu exista victime omenesti, iar distrugerile sunt remediate in scurt timp.
Templul este un complex de capele, cladirii rezidentiale si de servicii. Ocupa o suprafata de 25.000 m.p. iar centrul sau, cea mai veche parte a constructiilor, este un patrulater cu latura de 44,5 metri. Este separat de restul cldirii printr-un coridor procesional, iar intrarea se face prin patru usi asezate in dreptul celor patru puncte cardinale. Camerele sale sunt dispuse in jurul unei curti centrale, deschise. Se inalta pe patru niveluri si este acoperit cu tigle de bronz aurit, ridicat din caramida si lemn, inspirat din arta indiana. Este singurul martor al arhitecturii indiene din lemn care a supravietuit mai bine de un mileniu si jumatate. Pe langa miile de suluri pictate, sanctuarul contine si circa 500 de statui metalice care insa sunt tinute in incaperi speciale, nefiind expuse publicului.
Templul este, de secole, centru al pelerinajului budist. Credinciosii vin din toate colturile lumii, trec prin fata statuilor lui Budha, pun ulei in candelele cu unt, fac matanii si se roaga smeriti in tacere. Aici are loc cel mai mare festival religios din Tibet – festivalul „Rugaciunii Monlam”, unde se strang mii de calugari pentru incantarea de rugaciuni si ritualuri religioase, insotite de traditionalele dansuri tibetane numite „Cham”.
Importanta templului nu s-a limitat doar la domeniul religiei, acesta servind si ca sediu al Consiliului Guvernator al Tibetului – Kashag – intre anii 1644 si 1911.
IRINA STOICA
Comentarii