Numele arhipelagului Zanzibar, care suna atat de exotic in urechile noastre, este in acelasi timp si cel al principalei insule si al capitalei acesteia. Arhipelagul, o regiune autonoma apartinand Tanzaniei, cea mai mare tara din estul Africii, este alcatuit din doua insule mai mari, Zanzibar si Pembo si din mai multe insule mici, fiind situat in Oceanul Indian, la 30 de kilometri de coasta.
Orasul a fost fondat in anul 675 ca efect al cosmarului lui Abi Ben Sultan Hassan, mostenitorul tronului Shiraz. Ingrozit de faptul ca si-a visat palatul devorat de soareci, a parasit Persia si, dupa o lunga calatorie pe uscat si pe apa, o furtuna l-a obligat sa debarce pe o insula din Oceanul Indian. Cum peisajul era incantator si totul parea sa fie cald si primitor, sultanul si insotitorii lui au ramas pe loc, s-au casatorit cu femeile locului si au creat limba si comunitatea Wahili raspandita in toata Africa de Est.
Vreme de 1000 de ani aici au debarcat asirieni, egipteni si fenicieni, portughezi, chinezi, indieni si englezi, insula devenind un important centru comercial. Din nefericire, in secolul al XVII-lea insula a devenit si principalul centru al comertului cu sclavi din Oceanul Indian, comert facut de arabii din Oman si la care Sirazii nu au participat, fiind si acum mandri de atitudinea lor in acea neagra perioada.
Actualul oras a luat nastere in 1832 cand Sultanul Omarului a mutat capitala tarii din Muscat in Zanzibar. Aici a construit o fortareata pe ruinele unei asezari portuare si a fondat o dinastie care a domnit circa 130 de ani. In tot acest timp au inflorit plantatiile cu cuisoare aduse de indieni, alaturi de cultivarea piperului, scortisoarei, ghimbirului si nucsoarei, Zanzibarul devenind primul producator de mirodenii din lume.
In 1890 insula a intrat sub protectorat englez si in 1963 si-a castigat independenta. Zona istorica a capitalei se numeste Stone Town (Orasul de Piatra) si constituie unul dintre vechile orase ale Africii de Est locuite si in zilele noastre. Aici poti vedea colonii de testoase uriase iar stradutele inguste serpuiesc printre case, moschei, palate, cele mai multe influentate de arhitectura araba. Este o arie protejata, aflata pe lista UNESCO, scaldata in vest de apele oceanului, zona care, printre altele se mandreste cu peste 500 de porti, sculptate in lemn, cea mai veche datand de peste 300 de ani, un fort arab din 1700, un palat-resedinta al sultanului, vestita Casa a Minunilor si o serie de case stravechi.
Palatul fostilor sultani a fost resedinta sultanilor autohtoni pana la revolutia din 1969. Construit in secolul al XIX-lea, este o cladire simbolica, printre locatarii celebri de aici numarandu-se si sultanul Bargash care in 1873 s-a predat englezilor care ii declarasera razboi pentru ca refuzase sa aboleasca sclavia. Steagul alb a fost ridicat la doar 38 de minute dupa inceperea ostilitatilor, evitandu-se varsarea de sange. Ca dovada a triumfului lor, englezii au construit intre 1873-1880 o catedrala anglicana in fosta piata de sclavi, altarul aflandu-se chiar pe locul in care acestia erau biciuiti. Cam in acelasi timp francezii au construit catedrala catolica. Casa Minunilor, inaltand deasupra celorlalte constructii un turn cu ceas, este cea mai mare cladire din oras. Este palatul construit de sultanul Bargash in 1883 si a fost prima cladire electrificata de pe insula. Fortul arab a fost ridicat intre 1698-1700 peste unul portughez si ocupat in cele din urma de englezi. O constructie remarcabila in oras este vechiul dispensar, renovat recent. A fost ridicat in stil colonial de un negustor indian bogat, care dorea ca in acest fel sa serbeze jubileul de Argint al reginei Victoria.
Multe dintre casele cu doua si trei etaje sunt ridicate din „piatra” de coral si dispuse in jurul unei curti, conceptie specific araba, dar aceasta se combina cu elemente europene si indiene. Influenta indiana, in special, se remarca la decoratiile metalice ale usilor de lemn. In India acestea sunt aparatoare impotriva elefantilor dar aici nu sunt decat ornamente. Balcoanele si loggiile amintesc de batrana Europa ca si bancile de piatra insirate pe langa ziduri, adevarate locuri de intalnire pentru localnici, capatand prin aceasta un aer specific local. Unul din locurile indragite de turisti si nu numai este casa in care, in 1871 s-a oprit exploratorul englez David Livingstone. De aici a plecat mai departe si a murit in drum spre Zambezi. Localnicii l-au imbalsamat si l-au adus in Zanzibar unde a fost pastrat o vreme inainte de a fi trimis la Londra pentru a fi inmormantat la Westminster Abbey.
O alta casa, poate si mai vizitata, este cea in care s-a nascut Freddie Mercury si familia sa, indieni parsi care practicau zoroastrismul si care, in 1914, au fost obligati sa paraseasca orasul din cauza persecutiilor politice. Amatorii de arta pot vizita de asemenea muzeele orasului dar nu trebuie sa uite Bazarul, Gradinile Foradhani, o piata care iti ofera cele mai rafinate rasfaturi culinare si mai ales plaja, de unde valurile oceanului par sa duca departe in lume parfumul de mirodenii al orasului.
IRINA STOICA
Comentarii