Aflata în inima Capitalei, la capatul dinspre Dâmbovita, în vecinatatea unor cladiri ilustre ca Muzeul de Istorie si Palatul CEC, între strazile Stavropoleos si Lipscani, Biserica Zlatari este cunoscuta si sub numele de Biserica Sfântul Ciprian.
La început aceasta a apartinut unui han, în mijlocul curtii interioare, ca multe altele la vremea respectiva. Hanul a fost construit în secolul al XVIII-lea si ocupa spatiul dintre Muzeul de Istorie (fostul Palat al Postelor) si strada Lipscani. In anii 1860-1862, hanul avea parter si etaj, aproape 200 de camere si pravalii, toate fiind închiriate.
Legenda spune ca biserica a fost construita din lemn, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Matei Basarab de mesteri „zlatari”, aurari si argintari din mahalaua popii Manta. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” este mentionata în documente la data de 25 august 1667 si pe locul acesteia sau în apropiere s-a fondat în 1705 actuala Biserica Zlatari, ctitor fiind Spatarul Mihail Cantacuzino, dupa cum mentioneaza vechea pisanie în limba greaca din anul 1709. Inzestrata cu mosii si pravalii, devine una dintre cele mai bogate din tara si este închinata în 1709, împreuna cu hanul, Patriarhiei din Alexandria.
Dupa cutremurele din 1802 si 1838 biserica ajunge într-un stadiu de ruina avansata si în 1850 începe a fi rezidita din temelie în timpul domnitorului Dimitrie Stirbei dupa cum spune pisania mai noua, din 1860, tot în limba greaca.
Arhitectul constructiei a fost Xavier Villacrosse, iar pictura interioara a fost realizata între 1853-1856 de Gheorghe Tattarescu. Remarcabile în interior sunt tâmpla sculptata în lemn, poleita si icoanele ferecate în argint.
In anii 1867-1887 etajul hanului a fost ocupat de Ministerul Instructiei Publice si al Cultelor. Biserica este reparata în 1864, 1875, 1898. Din anul 1888 devine biserica parohiala.
In 1903 hanul si turnul-clopotnita sunt darâmate pentru largirea Caii Victoriei. Biserica este restaurata în anii 1907-1908 de arhitectul Jean Pompilian. Cutremurul din 1940 afecteaza turlele bisericii, care sunt reparate provizoriu si refacute în 1971-1973 în forma de astazi.
Locasul este construit cu o singura nava cu lungimea de 23 de metri si latimea de 12 metri. Se termina cu absida altarului, iar absidele laterale sunt sugerate cu doua dintre cele patru arce care sustin turla mare, octogonala, de pe naos. Aceasta este încadrata de alte patru turle mai mici, tot octogonale, asezate pe baze patrate. Pronaosul bisericii are cafas deasupra intrarii.
Biserica este luminata de ferestre cu vitralii reprezentând icoane cu sfinti. Are hramul „Nasterea Maicii Domnului”, praznuit pe 8 septembrie, dar este venerata si pentru ca gazduieste, în partea stânga a Altarului, într-o caseta frumos ornamentata, mâna dreapta a Sfântului Ciprian, facator de minuni.
IRINA STOICA
Comentarii