Aflata în comuna Ciorogârla din judetul Ilfov, la numai 13 kilometri vest de Bucuresti, Manastirea Samurcasesti, cu obste de maici are hramurile „Sfânta Treime”, „Adormirea Maicii Domnului” si „Cuvioasa Parascheva”.
Legenda spune ca pe locul pe care s-a înaltat biserica era o stâna de oi, iar ciobanul a visat într-o noapte o oaie cu trei coarne si a auzit o voce care i-a spus ca acolo se va construi o biserica. Visul i s-a îndeplinit pentru ca în anul 1808, vornicul Constantin Samurcas si Zinca, sotia lui, au hotarât sa construiasca lânga padurea Cotroceni, care facea parte din Codrii Vlasiei, o manastire cu trei altare. Aici au fost aduse doua calugarite, nepoate ale staretului Timotei de la Cernica. Primul document care atesta existenta manastirii este o Hotarâre a Divanului Tarii Românesti care dateaza din 31 mai 1811.
In 1814, un incendiu distruge 30 dintre chiliile care fusesera construite. In 1845 clucerul Alexandru Samurcas, nepot de frate si fiu adoptiv al ctitorului, face primele reparatii bisericii, care suferise în urma cutremurului din 1838. O noua reparatie este realizata între 1866-1869 si, în 1870, biserica este pictata de pictorul Gheorghe Tattarescu si sfintita în acelasi an, la data de 13 decembrie.
In 1876, în cimitirul bisericii este construita o biserica mica, având hramul „Constantin si Elena” si destinatie de capela.
In apropierea cimitirului, în anul 1910 se construieste un corp de case cu 20 de camere, distrus însa de un incendiu în 1914, ocazie cu care dispar staretia, un salon oriental si o buna parte din arhiva manastirii.
In timpul Primului Razboi Mondial, manastirea are de suferit din cauza trupelor germane de ocupatie, care au luat si cele doua clopote ale manastirii, înlocuite în 1919 si în 1925.
Biserica este grav avariata în urma cutremurului din 1940 si, nefiind posibila repararea ei, a fost demolata si reconstruita între 1941-1943 pe vechile temelii, dupa planurile arhitectului Ion Cernescu, cu sprijinul prefecturii si mai ales al prefectului judetului Ilfov, generalul Teodor Ciurea.
Pictura a fost executata în fresca si ceramica, în stil neobizantin, între 1951-1952 de pictorul Gh. Popescu. Din pictura vechii biserici, facuta de Gheorghe Tattarescu, s-au pastrat unele fragmente. Alte reparatii au fost facute în 1976-1986, ocazie cu care sunt remediate avariile produse de cutremurul din 1977 si inun-datiile din 1979.
In anii 2005-2007 s-au facut alte importante lucrari de consolidare si restaurare a picturii, s-a înlocuit tabla de pe acoperis si s-a executat o noua catapeteasma, cea veche fiind putreda.
Biserica este o constructie masiva, pe un soclu înalt, în forma dreptunghiulara, ridicata în stil brâcovenesc, cu trei altare. Naosul este mult mai spatios decât pronaosul, iar catapeteasma este frumos sculptata ca si stranele. Deasupra naosului se înalta turla cu patru arcade sprijinite pe coloane. Pridvorul este deschis, sustinut de opt coloane puternice de caramida.
In exterior, fatadele sunt placate cu caramida aparenta si ceramica. In partea superioara, în apropiere de streasina, de jur-împrejur, este prezentata o iconografie în ceramica.
Manastirea este strâns legata de istoria tarii. Aici a poposit, în 1821, Tudor Vladimirescu si, în 1944, a fost adapostita racla cu moastele Sfintei Parascheva.
In cadrul manastirii este deschis un muzeu si functioneaza mai multe ateliere.
IRINA STOICA
Comentarii