Parcurgem o perioada realmente epocala, chiar daca din nenumarate considerente aceasta pare abandonata pe un plan secund al existentei noastre spirituale: Anul Constantin Brâncusi – aniversarea a 150 de ani de la nasterea cioplitorului român în lemn, piatra si metal, care a zguduit din temelii si a revolutionat sculptura secolului XX si, în general, însasi ideea de arta. O sarbatoare pe care nu o poti trai de doua ori…
Buzaul se afla printre foarte putinii beneficiari ai unor creatii realizate de Constantin Brâncusi si amplasate în aer liber. Este vorba despre ansamblul funerar al fostului primar al orasului, avocatul Petre Stanescu, din Cimitirul Dumbrava. Monumentul are o istorie lunga si alambicata, care a facut ca astazi piesele ce pot fi vazute pe acest „tarâm cu verdeata” sa nu fie cele originale, ci cópii fidele – solutie aleasa în urma furtului si tentativelor de furt al lucrarilor sculptate de artist.
Ansamblul contine o figura alegorica din bronz, înfatisând un trup gol de femeie îngenunchiata, rapusa de durere, care se roaga în fata bustului din bronz al avocatului Petre Stanescu.
Figura alegorica, numita Rugaciune, este montata pe un soclu din piatra, iar bustul este fixat pe un soclu care atinge înaltimea de peste 2 m. Soclurile si pozitionarea lor sunt originale si poarta semnatura lui Brâncusi.
La începutul secolului trecut, linistea din târgul Buzaului a fost tulburata de o poveste de iubire terminata tragic, cu urmari ce aveau sa faca orasul de provincie cunoscut în toata lumea. Eliza, fiica mosierului Nicolae Seceleanu se îndragostise de un avocat, fost primar al orasului – Petre Stanescu. Nu se ridica însa, din punct de vedere financiar, la înaltimea aspiratiilor tatalui fetei, care i-a interzis acesteia sa-si întâlneasca iubitul.
Totusi, Eliza s-a refugiat într-o manastire si a amenintat ca se calugareste daca nu i se permite mariajul. Astfel, Nicolae Seceleanu a cedat si a acceptat casatoria, la începutul anului 1905. Tragedia a survenit dupa numai cinci luni: la 9 octombrie 1905, din cauza unei boli grave, avocatul Petre Stanescu a murit, la vârsta de 31 de ani, lasând în urma sa o inima frânta de durere.
Pentru a-i cinsti memoria, tânara vaduva a decis sa ridice un monument funerar la mormântul fostul ei sot, din Cimitirul Dumbrava. La recomandarea pictorului Stefan Popescu, Eliza Stanescu (Seceleanu) a mers la Paris în primavara anului 1907, unde a încheiat un contract cu sculptorul Constantin Brâncusi.
Obiectul angajamentului – realizarea de catre acesta a unui ansamblu sculptural compus din: „un soclu din piatra care va atinge în înaltime 2 m pâna la 2 m 50, o figura alegorica reprezentând o femeie care plânge lânga soclu, un bust cu brate asemanatoare fotografiilor ce Doamna Stanescu îi va pune la dispozitie” autorului.
Povestea realizarii monumentului este una insolita si dramatica. Dupa mai multe variante, ale caror machete în lut le-a distrus rând pe rând, Brâncusi a ales si a realizat, ca element de baza, sculptura cunoscuta sub denumirea de Rugaciune: un trup gol de femeie tânara, stilizat, cu trasaturi antice, usor aplecat în rugaciune.
Pentru a accentua tragismul sculpturii, a aplicat tehnica fragmentarii, inventata de Auguste Rodin, amputând bratul stâng. Alaturi – bustul defunctului Petre Stanescu, ridicat pe un soclu înalt.
Pentru a-si monta lucrarile în Cimitirul Dumbrava, sculptorul s-a deplasat personal la Buzau în perioada 26 mai – 17 iulie 1914, locuind în casele Elizei Stanescu (Seceleanu), de pe strada Pacii. În aceasta perioada, el a cioplit în piatra de Magura cele doua socluri pentru statuie si bust.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii