Alaturi de Catedrala Nôtre Dame si de Turnul Eiffel, Place de la Concorde (Piata Impacarii), cea mai mare piata publica din Paris, constituie unul dintre simbolurile Parisului.
Aflat la o încrucisare de drumuri faimoase, în fata Gradinilor Tuileries, plasat între doua fântâni arteziene de mare frumusete, Obeliscul din Luxor este o bijuterie pentru turisti si fotografi. Un obelisc este un monument înalt, cu patru fete, îngustat spre vârful care se termina cu o piramida.
In religia Egiptului antic, obeliscurile au jucat un rol important, fiind asezate în pereche în fata templelor. Il simbolizau pe zeul Soarelui, Ra, iar în timpul reformei religioase a lui Akhenaton reprezentau raze pietrificate ale zeului Aton, o divinitate personificând discul solar.
Obeliscul din Luxor a fost amplasat în centrul pietei în 1836, la initiativa regelui Ludovic Felippe. Oferit Frantei de viceregele Egiptului Mehmet Ali si adus în timpul domniei regelui Ludovic-Filippe, obeliscul era un semn de prietenie pentru Franta si mai ales pentru activitatea egiptologului Jean-François Champollion, cel care a reusit sa descifreze hieroglifele de pe Piatra de la Rosetta.
Initial, viceregele a vrut sa daruiasca Frantei unul dintre cele doua obeliscuri din Alexandria, celalalt urmând sa ajunga în Anglia. Transportul era foarte dificil si egiptologul l-a convis pe vicerege ca mult mai potrivite si mai „usor” de adus la mare departare sunt cele doua obeliscuri din Luxor. Decizia a fost luata în 1829 si Carol al X-lea, regele Frantei, l-a însarcinat pe Ministrul Marinei sa gaseasca o solutie pentru a aduce obeliscurile în port. In acest scop a fost construita o nava speciala, lansata pe apa la Tonlon, la 26 iulie 1830, având o lungime de 43 de metri si o latime de 9 metri. Urma sa navigheze pe Nil, sa traverseze Marea Mediterana, sa treaca prin Oceanul Atlantic si, în cele din urma, sa urce pe Sena. Revolutia din Franta din 1830 nu a pus capat proiectului. La tron a urmat Ludovic-Filip d’Orleans, varul fostului rege, si, la 29 noiembrie 1830, Egiptul a oferit oficial Frantei cele doua obeliscuri, în semn de prietenie.
Calatoria pe ape a durat aproape trei ani. Echipajul a trebuit sa astepte opt luni sfârsitul inundatiilor Nilului, sa lupte cu blocajele de nisip de la gura fluviului, înainte de a porni din nou la drum. In cele din urma a ajuns la Paris, la 23 decembrie 1833.
Franta a donat Egiptului un ceas mecanic, despre care se spune ca nu a functionat niciodata, dar a fost instalat în curtea Moscheii de Alabastru din Cairo.
Obeliscul este sculptat dintr-o singura bucata de granit roz, are o înaltime de 25 de metri si o greutate de aproximativ 230 de tone. A fost realizat în 1300 î.Hr. si este acoperit cu hieroglife, evocând gloria faraonului Ramses al II-lea. Semnificatia lui este foarte disputata. Unii spun ca reprezinta masculinitatea, altii ca ar fi un ceas solar sau simbolul lui Osiris. In vârful sau se afla o piramida (un piramidar) instalata ulterior, confectionata din cupru, acoperita cu foita de aur si având 3,60 metri.
Instalarea obeliscului în piata a mai pus o problema. Acesta era montat pe un soclu reprezentând 16 babuini, care stateau în picioare dezvaluindu-si sexul. Considerat indecent, acesta a fost înlocuit cu un alt soclu, considerat sobru, cel original fiind dus la Muzeul Luvru. Periculoasa operatiune de ridicare a obeliscului a necesitat cabluri, masini si un sistem ingenios de contragreutati. Pe parcursul operatiunii inginerul Apollinaire Lebas, conducatorul acesteia, a ramas voluntar sub obelisc pentru a evita dezonoarea în cazul unui accident, lucru care din fericire nu s-a întâmplat.
La înaltarea obeliscului regele nu a avut curaj sa se arate, nefiind sigur ca lucrarea va avea succes. A stat cu toata familia în Hotel de Marve si a aparut în balcon la sfârsit pentru a primi ovatiile celor circa 200.000 de francezi adunati în piata.
Cel de al doilea obelisc nu a mai ajuns la Paris si a fost returnat oficial Egiptului de François Mitterand, în anul 1981.
IRINA STOICA
Comentarii