Dictionarele definesc poarta drept o deschidere amenajata într-un zid sau într-un gard care permite intrarea într-un anume spatiu sau iesirea din locul respectiv. Aceste amenajari sunt însa încarcate de simboluri.
Din cele mai vechi timpuri poarta a reprezentat o trecere între doua lumi, între viata si moarte, între cunoastere si necunoastere. Este suficient sa ne gândim la expresia „portile cerului” pentru a încerca sa întelegem sensul adânc al acestui cuvânt aparent obisnuit.
De-a lungul vremii, cei puternici au cerut ca zidurile si palatele lor sa fie strajuite de porti monumentale, uneori chiar din aur, care însa nu au reusit sa-i apere nici de dusmani, nici de moarte. Cu cât asezarea era mai mare si mai importanta, cu atât numarul portilor era si el mai ma-re, iar portile devenisera nu doar „sigure” pentru multi, ci si adevarate opere de arta, create de cei mai mari arhitecti si artisti ai vremii respective.
Nu întâmplator Teba lui Oedip avea sapte porti, la ultima ucigându-se Eteocle si Polinice în lupta fratricida.
Luxor, mândria Egiptului, era si el cunoscut drept „Orasul celor 100 de porti”, iar portile din Persepolis au ramas în picioare si dupa cucerirea Imperiului Persan de marele Alexandru.
Unele dintre aceste porti au supravietuit pâna în zilele noastre, dar cele mai multe au ramas doar ca monumente – podoabe ale marilor orase.
Poarta Soarelui
Aflata în apropierea Lacului Titicaca, la o înaltime de circa 3.825 de metri fata de nivelul marii, în apropiere de La Paz, capitala Boliviei, Poarta Soarelui apartine unei civilizatii mai vechi de 1.500 de ani cunoscuta sub numele Tiwanaku sau Tihuanacu.
Este o constructie descoperita de exploratorii europeni la mijlocul secolului al XIX-lea, zacând orizontal cu o crapatura mare. In prezent se afla acolo unde a fost gasita, dar nu se stie daca acela este locul ei initial. Poarta este construita dintr-o singura bucata de piatra, are o greutate de peste 10 tone, o înaltime aproximativa de trei metri si o latime de patru metri. Este acoperita în pragul de sus cu 48 de patrate, fiecare încadrând o figura înari-pata. Dintre acestea 32 au fete omenesti si 16 au capete de condor. Figura centrala reprezinta capul unui om înconjurat de 24 de raze liniare, despre care cercetatorii spun ca-l reprezinta pe Zeul Soare sau pe zeul incas Viracocha.
Asemenea imagini sunt raspândite si pe monumentele peruviene si se crede ca aveau o importanta astronomica.
Poarta Damascului
Dominând una dintre intrarile în Orasul Vechi din Ierusalim, Poarta Damascului este situata în partea de nord-vest a zidurilor. Dupa intrarea pe aceasta poarta se afla în dreapta Cartierul Crestin si în stânga Cartierul musulman.
Poarta, în forma de astazi, a fost construita în 1537, în timpul Imperiului Otoman, la cererea sultanului Soliman Magnificul. Este maiestuoasa si bogat împodobita, considerata un exemplu important de arhitectura otomana. Ca si alte porti de cetate, poarta este convoluta, adica se intra mai întâi spre stânga si apoi spre dreapta, pentru ca dusmanul sa nu poata navali nestingherit în cetate. A fost construita pe locul altei lucrari de acest gen, cunoscuta aici de pe vremea romanilor.
Cea mai veche constructie gasita în acest perimetru este un turn al portii din secolul V î.Hr. Ruinele lui estimate a fi din vremea regelui Irod se gasesc dedesubtul portii actuale.
Pentru crestini, aceasta Poarta are o mare însemnatate. In apropierea ei a fost ucis cu pietre Sfântul Stefan, primul martir al Evangheliei, pe locul mortii sale ridicându-se ulterior biserica dominicana existenta si astazi care îl praznuieste.
Traditia spune ca în una dintre peste-rile din apropierea portii a înnoptat Iisus înante de intrarea sa în Ierusalim.
Poarta Brandenburg
Situata geografic si temporal mai aproape de noi, Poarta Brandenburg din centrul Berlinului este un monument construit în stil neoclasic si având o deosebita semnificatie. A devenit simbol al Germaniei si a fost construita între 1789-1793 sau 1788-1791, dupa alte surse la instructiunile regelui prusac Wilhelm al II-lea, fiind opera arhtectului Carl Gotthard Langhans.
Regele voia sa se compare cu Pericle si considera ca dupa aliantele pe care le realiza cu statele din jur, îsi putea numi ctitoria si Poarta Pacii, având ca model portile Propylaea din Atena. Are înaltimea de 26 de metri, latimea de 65,5 metri si este sustinuta de 12 coloane dorice deasupra carora a fost montata în 1795 statuia de bronz realizata de Gottfried Schadow si reprezentând o cvadriga condusa de zeita victoriei. Cvadriga a fost luata de Napoleon drept prada de razboi în 1806 si înapoiata Berlinului dupa înfrângerea împaratului.
Nazistii au folosit Poarta pentru propaganda si aceasta a suferit mari pagube în timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial.
A fost reconstruita, dar dupa Razboi a devenit simbolul dramatic al divizarii Germaniei, despartind Berlinul de Est de cel de Vest. Dupa revolutia pasnica din 1989, care a încheiat Razboiul Rece si a reunificat tara, Poarta Brandenburg a devenit simbolul Germaniei, în jurul ei având loc tot felul de festivitati consacrate unor evenimente diferite.
Poarta Infernului
Capodopera a marelui sculptor francez Auguste Rodin (1840-1917), Poarta Infernului este o sculptura comandata de Directia de Arte Frumoase în 1880 urmând sa fie livrata în 1885. Urma sa marcheze intrarea într-un muzeu de arte decorative, tema fiind lasata la alegerea artistului. Muzeul nu a fost construit niciodata dar Rodin a lucrat 37 de ani la aceasta sculptura pe care, înainte de moarte a donat-o statului francez împreuna cu alte lucrari. Sculptura este inspirata de „Infernul” lui Dante, are sase metri înaltime, patru latime, un metru adâncime si este împodobita cu 180 de figuri, cele mai multe altoreliefuri, variind ca dimensiuni între 15 centimetri si ceva mai mult de un metru.
Multe dintre figuri au fost turnate ca opere de sine statatoare. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt „Gânditorul” pe care multi îl interpreteaza ca pe însusi sculptorul, „Sarutul”, sugerând povestea tragica de iubire dintre Paolo Mantello si Francesca da Rimini, ucisi în momentul îmbratisarii de sotul înselat al tinerei si „Ugolino” prezentându-l pe tiranul din Gherardesca, mâncând trupurile copiilor sai dupa ce acestia, în închisoare, au murit de foame.
Poarta Infernului este expusa la Muzeul Orsay din Paris, cele trei tronari originale din bronz aflându-se la Muzeul Rodin din Paris, si la muzeele din Philadelphia, Pennsylvania si Tokio.
Poarta Sarutului
Una dintre cele mai cunoscute opere ale marelui Constantin Brâncusi (1876-1957). Alaturi de Coloana Infinitului si de Masa Tacerii face parte din ansamblul Monumental Calea Eroilor si a fost realizata în perioada 1937-1938.
Amplasata pe aleea de la intrarea în Parcul Central Constantin Brâncusi din Târgu Jiu este sculptata în piatra de Banpotoc, are latimea de 6,45 metri, înaltimea de 5,13 metri si grosimea de 1,69 metri. Pe fiecare dintre fetele coloanelor se gaseste simbolul sarutului, doua jumatati de cerc. Este un simbol caracteristic marelui artist. Acest simbol este încrustat si pe arhitrava, într-un fel de filigran, caruia i se adauga alte încrustatii amintind un acoperis de sindrila. Asemanatoare unui arc de triumf Poarta Sarutului simbolizeaza triumful vietii asupra mortii.
Portile maramuresene
Pe lânga atâtea monumente mai noi sau mai vechi nu putem ignora celebrele porti maramuresene, vestite în toata lumea. Poarta maramureseana este o structura din lemn, un arc de tip romanic sau de forma ogivala modificata plasata la intrarea într-o gospodarie. Este construita din trei stâlpi si un fruntar (partea de sus) cu acoperisul de sinchita. De obicei din stejar, taiat numai în noapte cu Luna Plina, lemnul era adus acasa numai în zilele de lucru care nu impun post: marti, joi, sâmbata. Sub stâlpul care leaga pragul se puneau: bani, aghiasma si tamâie.
Poarta maramureseana este împodobita cu flori si brad la marile sarbatori si pazita cu strasnicie de Craciun când se practica obiceiul „furatului portii”.
La 29 martie 2012, la noul sediu al ambasadei SUA la Bucuresti, a fost montata o poarta maramuresana din lemn, realizata de cunoscutul mester Teodor Bârsan.
IRINA STOICA
Comentarii