O sursa de inspiratie foarte consistenta o constituie legendele si miturile omenirii, multe dintre ele nefiind limitate la memoria colectiva a unei anumite comunitati, ci acoperind o arie ampla din întreaga civilizatie umana.
„Artistul trebuie sa demonstreze mai mult decât forma si mestesug perfecte, mai mult decât manevrare si exploatare a mijloacelor plastice. Dincolo de suprafata, de forma, de material, de mijloacele plastice folosite, trebuie sa transpara taina, subiectul si motivul, cauza si efectul pentru care s-a demarat demersul plastic. Arta este o emanatie subiectiva. Ea vine dintr-o necesitate de comunicare, este mijlocul prin care ne facem cunoscute cele mai tainice gânduri, trairi, sperante, descoperiri, este si va ramâne si o cale de educatie si de traire în comuniune cu ceilalti. Nu exista forma fara substanta, fara continut: chiar si cele mai exclusiviste linii de manifestare plastica abstracta, onirica, automatisme transcrise din subconstient pentru a ajunge la ceilalti, trebuie sa releve fondul, taina, misterul, sa sugereze sensul ce vine dinspre aceste manifestari spre public.”
Acesta este un crez artistic personal, asumat de pictorul brailean Hugo Maracineanu, pe care îl putem identifica drept explorator al adâncurilor pline de ispite si capcane ascunse, ale miturilor raspândite ca un mozaic încifrat printre lespezile reperelor noastre cotidiene.
Tinând cont de „apetenta” deosebita a artistului pentru explorarea acestui tarâm fascinant, dar totodata si foarte lunecos, chiar plin de capcane, devine fireasca abordarea lumii celei fara de început si sfârsit si fara vârsta printr-o „imersiune” specifica imaginatiei artistice în izvoarele biblice. La Hugo Maracineanu observam o ancorare mult mai riscanta în simboluri, în imagini care nu nareaza un episod precis delimitat. Si nu este vorba – daca ne referim la domeniul picturii – despre un mod aleatoriu de interpretare a cuvântului scris, ci despre o însufletire, o umanizare aproape palpabila a povestii repovestite prin contururi si culori.
În tablourile de inspiratie biblica ale artistului brailean nu vom gasi drama rastignirii lui Iisus, nici Cina cea de Taina, dupa cum scene oarecum „colaterale” nu patrund în amanuntele foarte bine cunoscute de oricare credincios, ci cauta neîncetat sâmburele evenimentului, un fel de „nenascut” care contine în sine însusi promisiunea tarâmului miraculos al începuturilor lumilor vazute si nevazute.
Spre exemplu, „Învierea lui Lazar” apare ca un proces alchimic, în care nu Mântuitorul este nucleul miracolului, ci contorsionarea sufletului si suferinta negraita a celui întors din morti, o veritabila tortura a muritorului de rând supus unei imposibile metamor-foze pe care numai Fiului lui Dumnezeu îi sta în putere sa o savârseasca.
Într-o maniera asemanatoare, lucrarea intitulata „Fuga din Egipt” contine o sugestie a personajelor sfinte, din punct de vedere tehnic fiind realizate prin doua-trei trasaturi de penel. Tensiunea teribila a episodului biblic e sugerata cu o forta înfricosatoare de cerul bântuit de forme si culori nefiresti si de un imens soare plasat, împotriva logicii, în fata puhoiului de nori vinetii, luminând ca într-o agonie un tarâm haotic ce sta sa se naruie sub propria sa nimicnicie.
Un alt tip de mituri în care Hugo Maracineanu îsi multiplica la infinit propria fiinta, pe care altfel nu o expune, este o punte trainica aruncata peste timp catre un trecut absolut fabulos al neamului sau si al nostru. Simboluri grafice încastrate în memoria colectiva, forme stilizate pâna la granitele extreme ale amintirilor ascunse spre pastrare si protectie în subconstient, materializari ale aspiratiilor comune – toate acestea nu doar întregesc în mod armonios, ci consolideaza acea unitate multimilenara a tuturor acelora care, fara doar si poate, au fost plamaditi din apa si lutul acestor locuri.
Iar pentru a puncta esenta acestei deveniri de dincolo si pâna dincolo de timp, artistul reia într-o paleta cromatica fabuloasa simbolurile feminine, materne, ocrotitoare – forme limpezi alaturi de care apar si revin iar si iar aceleasi semne grafice întrunite sub autoritatea unui cod tainic, ce vorbeste despre radacinile nemuritoare ale neamului nostru.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii