Inconjurati de baze extraterestre      Obiecte subacvatice neidentificate

          OSN Un portavion american, urmarit de un obiect subacvatic necunoscut care se deplasa cu 280 km/h! Viteza maxima a unui submarin este de doar 65 km/h..

          OSN Un portavion american, urmarit de un obiect subacvatic necunoscut care se deplasa cu 280 km/h! Viteza maxima a unui submarin este de doar 65 km/h…
          
           În februarie 1963 pe tarmul nordic al Norvegiei, nu departe de granita sovietica, trupele NATO desfasurau un exercitiu, cu participarea marinei engleze. Radiolocatoarele uneia dintre nave au observat, la un moment dat, aparitia brusca, la o înaltime de 10 kilometri, a unui obiect care parea de forma sferica si putea avea diametrul de circa 30-35 metri.
          Presupunând ca era vorba totusi de un avion, s-au lansat obisnuitele avertizari, ca aeronava sa paraseasca locul. Întrucât obiectul nu reactiona, de pe un aeroport militar aflat în apropiere, pe tarm, au decolat doua avioane de vânatoare. Când acestea s-au apropiat la circa 20 de kilometri, obiectul misterios a început sa coboare în mare viteza si în zig-zag. Dupa numai câteva secunde coborâse sub unghiul de actiune al radarelor, ceea ce însemna o distanta mai mica de 300 de metri de suprafata marii. La scurt timp, sonarele au semnalat aparitia unui obiect subacvatic, exact în locul în care radarele pierdusera OZN-ul. Obiectul a continuat sa se scufunde în zig-zag, ca si cum i-ar fi fost la fel de simplu sa se deplaseze în aer sau sub apa.
          Este doar un exemplu dintre multele cunoscute, reunite uneori sub termenul de OSN (obiecte subacvatice neidentificate). De pilda, în 8 februarie 1981, pe tarmul insulei spaniole Cristina, doua persoane au vazut lumini stranii iesind din apa marii. Luminile se apropiau, iar când au ajuns la circa 300 de metri de mal, s-au ridicat la suprafata. Martorii, convinsi ca vad un submarin, au ramas înmarmuriti când au vazut ca obiectul, în forma de disc, a continuat sa se înalte maiestuos. Apa siroia de pe laturile sale. A urcat astfel pâna la circa 500 de metri, unde, stingându-si luminile, a disparut. Au fost si altii martorii unui fenomen asemanator: echipajul unei nave sovietice de explorari marine, în frunte cu comandantul, la 18 august 1980, în Marea Japoniei; doua pescadoare franceze aflate în Mediterana, în dreptul localitatii Le Brusc, într-o noapte de august, în 1962; ca si petrolierul norvegian Jawesta, care în 6 iulie 1965 a observat un imens obiect cilindric iesind din Oceanul Atlantic si luându-si zborul. Exista nenumarate alte asemenea istorii.
          Am putea adauga la cele de mai sus nenumarate istorii cu obiecte submarine detectate prin sonar, prinse în plasele unor pescari etc. si care, desi au fost initial considerate submarine sau monstri marini, ulterior s-a constatat ca nu puteau fi identificate cu nimic cunoscut. Un portavion american, care era însotit de alte 12 nave de razboi, a descoperit un obiect subacvatic deplasându-se cu 280 kilometri pe ora (viteza maxima a unui submarin este de 65 kilometri pe ora). Obiectul a urmarit flotila timp de 48 de ore, dupa care a disparut la adâncimea de 5000 de metri. Atât de mult nu poate coborî nici un submarin, doar batiscafele. Inventatorul acestora, profesorul Jacques Piccard, în timp ce testa, la mare adâncime, modelul XP-15, a observat si el obiecte cilindrice, lungi de treizeci de metri, care nu puteau fi vietuitoare marine si care efectuau manevre considerate „inteligente”. Toate aceste istorii au dat nastere la ipoteza ca pe fundul oceanelor ar putea exista baze ale unor vehicule nepamântene.