Colin Andrews, David Cayton, Ron Laytner si alti investigatori au scos la lumina cazul interesant al Dr. ing. Milton Torres, maior in retragere, decorat de mai multe ori, dupa ce fusese aviator, timp de 20 de ani, participand la peste 300 de misiuni de lupta in Vietnam, iar apoi profesor respectat la Universitatea Internationala din Florida si posesorul mai multor patente in domeniul aerospatial. S-a intamplat in 1957, cand razboiul rece intre SUA si Uniunea Sovietica era in toi.
Locotenentul Torres, pe atunci de 26 de ani, era detasat intr-unul dintre cele trei escadroane americane de aviatie stationate in Anglia, la baza militara Manston, din Kent, la circa 140 de kilometri nord de Londra. Asa cum isi amintea, in noaptea de 20 mai, era de serviciu, intr-un cort la capatul pistei, jucand carti cu colegii sai. La un moment dat a sunat alarma. Au aruncat cu totii cartile, au alergat spre pista, punandu-si pe drum mastile de oxigen, dupa care au urcat in cele doua avioane F-86D Super Sabre.
Trebuia sa se ridice imediat la 10.000 de metri. La inceput s-au indreptat spre Marea Nordului, apoi au primit ordin sa se intoarca spre Norwich, sa-si armeze fiecare cele 24 de rachete Aeromite de 1,75 toli, poreclite „Mighty Mouse” si sa fie pregatiti sa traga in tinta de care se apropiau, folosind radarul de bord. Erau oare bombardiere sovietice deasupra Angliei? Torres era bulversat. N-ar fi dorit sa fie el cel care trage primul foc intr-un al treilea razboi mondial. A cerut autentificarea ordinului si a primit-o. Nu era un exercitiu ci o misiune reala…
Zbura cu viteza maxima, de peste 1.200 kilometri pe ora. De la sol i s-a spus ca se afla la 15 mile de tinta dar el nu vedea nimic din cauza norilor grosi, desi era deja la inaltimea de 10.000 de metri. Cei de la sol i-au explicat ca era un obiect de mari dimensiuni care trecuse peste Irlanda si Anglia. Deocamdata tinta stationa deasupra orasului Ipswitch. Torres a relatat ulterior ca, la un moment dat, obiectul a aparut pe radarul sau de bord. „De obicei tintele sunt clare. Acesta era cetos si enorm. N-am vazut niciodata ceva asemanator”. Statea aproape nemiscat cat timp cele doua avioane au trecut in dreptul sau. Torres aprecia ca era „neutru gravitational” deoarece numai astfel putea pluti in aer la 10 kilometri altitudine.
Controlul de la sol i-a ordonat lui si avionului insotitor sa traga fiecare o salva de 24 rachete in tinta. Cand s-au apropiat la circa 500 de metri si chiar se pregateau sa apese clapa de deschidere a focului, obiectul a disparut de pe ecranul radarului, in mai putin de o secunda. Operatorii de la centrul de control de la sol erau si ei socati. Raza de actiune a radarului lor era de 250 de mile, in jurul tintei, in toate directiile. Obiectului i-au trebuit 1,6 secunde sa strabata aceasta distanta. „Vocile de la controlul radar de la sol au estimat viteza sa la 10.000 de mile pe ora. Controlorii britanici, de obicei calmi, bautori de ceai, erau acum surescitati si vocea le tremura”. Cele doua avioane de vanatoare zadarnic ar fi incercat sa-l urmareasca.
Torres comenta acum: „N-am idee cum a facut-o. Indivizii astia au un control incredibil privind locul in care se afla, unde merg si cum merg. Nu era niciun chip sa intelegem. Intr-o zi, daca traiesc destul de mult, poate voi afla. Astia erau mult dincolo de tot ce aveam noi pe plansetele proiectantilor”. Locotenentul Torres a intors avionul sau spre baza Manston. „Abia acum mi-am dat seama ca a lipsit putin sa fiu ucis… Daca atacam lucrul acela necunoscut as fi fost probabil vaporizat”. Dupa aterizare a primit imediat un mesaj sa-si sune superiorul, pe o linie securizata. I s-a transmis ca a fost o misiune ultrasecreta, pe care nu avea voie s-o discute cu nimeni, nici macar cu colegii sai.
A doua zi un oficial de la ambasada americana, care i-a fluturat documente ale Agentiei Nationale de Securitate, l-a interogat, dupa care i-a atras atentia sa nu mai discute incidentul nici macar cu comandantul sau, altfel i se va retrage brevetul de pilot. Torres a incercat la randul sau sa puna cateva intrebari, dar i s-a refuzat orice raspuns. In 1992 Torres a trimis autoritatilor britanice un raport asupra celor intamplate, fara a primi vreo reactie. Abia recent, documentele desecretizate de Ministerul britanic al apararii confirma incidentul din 1957, dar il plaseaza in luna aprilie. Obiectul nu a fost considerat atunci ca sovietic, intrucat in acest caz ordinul de a deschide focul ar fi presupus proceduri mai complexe…
DAN D. FARCAS
Comentarii