A starnit o valva deosebita aparitia, anul trecut, a filmului „Inglorious Basterds”, regizat de controversatul Quentin Tarrantino; actiunea este exploziva, dar subiectul fictiv: un comando de evrei care-si propune, in Al Doilea Razboi Mondial, lichidarea principalilor lideri nazisti. O asemenea idee, desi interesanta, n-a fost niciodata materializata, veti fi inclinati sa spuneti. De fapt, putini stiu ca filmul a fost totusi inspirat de un fapt real: aparitia, spre sfarsitul conflagratiei mondiale, a unei grupari evreiesti hotarata sa-i execute pe criminalii de razboi nazisti dar nu doar pe ei…
„Judecata”
In Biblie se spune ca evreii au avut intotdeauna un slogan de lupta terifiant: Dahm Yisrael Nokeam – „Sangele lui Israel va fi razbunat”. In primele luni ale anului 1945, cinci evrei – Malachi Wald, Avraham Becker, Iuda Klein, Mira Lan si Hannah Baum, au format nucleul unei sinistre conspiratii care facea ca acuzatiile aduse, in tot Evul Mediu, la adresa evreilor, invinuiti de otravirea fantanilor satelor europene, sa para puerile. Cei cinci fosti partizani, alaturi de inca aproape cincizeci de complici au pus bazele organizatiei Dahm Yisrael Nokeam – ale carei initiale – DIN – inseamna in ebraica „judecata”.
Ei isi propuneau nu doar uciderea nazistilor ci si a tot ce insemna german. In vreme ce putinii evrei care reusisera sa scape din lagarele mortii nu-si doreau decat sa ajunga in Taramul Fagaduintei – Palestina, si sa traiasca in pace, membrii grupului DIN doreau ca razboiul sa continue. Ca atare, au hotarat sa ramana in Germania, stabilindu-si cartierul general la Frankfurt si incepand sa racoleze alti membri, de preferinta tot evrei. Cei mai apreciati erau cei ce aveau acces la dosarele cu crime de razboi deschise de sovietici si Aliati si care le puteau pune la dispozitie date despre viitoarele lor victime.
In decurs de cateva saptamani, reteaua DIN s-a extins in Germania si Austria, numarand deja circa 300 de membri. Complici si informatori au fost infiltrati in taberele unde erau detinuti prizonieri de razboi germani. Unul dintre informatori, numit „Israel”, a adus o nota care va da nastere primei actiuni a miscarii: era vorba despre un grup de aproximativ 140 de tineri germani, care se intruneau clandestin pe malul unui rau de langa Ulm, in Bavaria. Se spunea ca tinerii ar fi depozitat arme automate, in acea regiune. Un comando evreiesc i-a luat prin surprindere pe germani, atacandu-i cu rafale de mitraliera si grenade de mana. Toti tinerii germani implicati in aceasta poveste au fost ucisi.
Pactul faustian
Ancheta derulata ulterior n-a putut face lumina dar a dus la prinderea altui nazist: Israel si-a dat seama ca este la randul sau spionat si l-a atras pe urmaritor chiar in cladirea unde se afla sediul DIN. Prins si torturat, urmaritorul a declarat ca se numeste Hubert Schwart si fusese candva obersturmfuehrer la Auschwitz si garda de corp a dr. Ernst Wetzel, lider nazist aflat pe lista criminalilor de razboi si cel care daduse ordinul ca evreii considerati inapti de munca sa fie gazati. Dupa ce au aflat tot ce ii interesa, teroristii i-au taiat beregata lui Schwart si au pornit in cautarea lui Wetzel. Capturat, acesta a fost torturat cumplit timp de doua zile si aruncat in raul Chiemsee.
Curand dupa aceea, membrii DIN au intrat in contact cu Victor Berger, un maior de origine evreiasca din armata franceza. Acesta le-a declarat ca-l ucisese deja pe Heinz Braune, adjunctul reprezentantului lui Eichmann in Franta, Theodore Dannecker, responsabil de deportarea evreilor francezi in lagare, in 1942. Acum, Berger il cauta pe obersturmfuehrerul Konrad Schumann, aflat tot in stafful lui Eichmann. El le-a propus celor din DIN sa-l ajute in gasirea si executarea lui Schumann, oferindu-se sa le faciliteze, in schimb, asasinarea a 200 de prizonieri din Waffen SS, aflati intr-o inchisoare Aliata. Pactul faustian a fost semnat pe data. Gratie retelei sale de informatori, DIN l-a identificat rapid pe Schumann, care se dadea drept maior din divizia Panzer Lehr si se afla internat sub un nume fals, intr-un lagar de prizonieri din Muenster.
Berger a facut rost de acte false, de haine militare si de dinamita si a convins comandantul american al lagarului ca este insarcinat sa-l aduca pe Schumann spre a fi interogat, la comandamentul aliat. In vreme ce captivul era scos in masina din lagar, o brigada DIN mina zona din jurul baracilor unde se aflau circa 200 de fosti paznici ai lagarelor naziste de concentrare. Cand Berger se afla la o distanta suficient de mare, explozibilul a fost detonat, ucigandu-i pe militarii germani. Schumann a fost torturat toata noaptea, dupa care a fost legat de bancheta masinii si Berger a pus langa el un calup de dinamita. Explozia l-a faramitat pe german iar crima a fost considerata „un teribil accident” de catre autoritati.
Berger a fost in cele din urma destituit din armata, fiind acuzat ca furase dinamita si efectele militare, dar nimeni nu l-a banuit si de crima. Intre timp, DIN isi continua actiunile, incurajand delatiunile. Fiecare evreu care avea ranchiuna fata de un anumit german putea sa se planga membrilor miscarii si acestia nu mai stateau sa cerceteze autenticitatea acuzatiilor ci actionau. DIN a fost ajutata de faptul ca in majoritatea comisiilor Aliate care cercetau problema criminalilor de razboi se aflau si evrei, dornici sa-i ajute pe „Razbunatori”. Documentele erau copiate in secret iar fotografiile celor incriminati transmise, tot in secret, agentilor DIN.
O hecatomba evitata in ultima clipa
Curand, DIN a alcatuit o „lista neagra” si un plan pentru capturarea si uciderea prin tortura a unor lideri nazisti, plan pe care-l numeau „sezonul de vanatoare”. In vederea executarii sale, Germania a fost impartita in patru sectoare si s-a asigurat aprovizionarea membrilor retelei cu acte false, uniforme si masini pentru transportul victimelor. Actiunea a fost un succes: cei vizati erau luati de pe strada, in plina zi, si nu se mai auzea nimic de ei. Adesea, se puneau la cale „sinucideri”. Potrivit DIN, au fost executati astfel in doar doua luni cel putin 200 de ofiteri superiori nazisti, majoritatea implicati in exterminarea evreilor la Auschwitz si alte lagare.
Dar setea lor de razbunare n-a fost potolita cu atat si curand a aparut un alt plan, numit Tochnit Aleph – Planul A, ce viza uciderea a 6 milioane de civili, prin otravirea apei potabile in anumite regiuni ale Germaniei. Pentru el au fost selectionati cei mai fanatici membri ai DIN, restul fugind in Palestina. Planul prevedea alegerea unor orase unde sa nu existe comunitati evreiesti si gasirea unei otravi inodore, incolore si higroscopica – respectiv capabila sa-si mentina virulenta in orice cantitate de apa.
Tintele alese au fost München, Weimar, Nürnberg si Wansee – orase ce simbolizau esenta national-socialismului. Malachi Wald, Avraham Becker, si Iuda Klein au luat legatura cu Victor Berger, care l-a invitat la masa pe bacteriologul Pasteur Valery-Radot, fiul faimosului Louis Pasteur si acesta, tras de limba si ametit de vin a oferit toate informatiile dorite de conspiratori.
Pentru otrava, DIN a apelat la chimistii evrei aflati deja in Palestina si a luat legatura cu organizatia secreta Haganah, ce pleda pentru infiintarea unui stat evreu in Tara Sfanta. Wald, care fusese trimis sa aduca otrava, a fost insa prins, pe drumul de intoarcere, de autoritatile britanice si aruncat in inchisoare, in vreme ce ceilalti conspiratori au reusit sa scape. Nici pana astazi nu se stie cine anume dezvaluise englezilor macabrul plan. N-ar fi exclus ca insisi membrii Haganah sa o fi facut, cand si-au dat seama ca o asemenea hecatomba ar fi aruncat anatema asupra intregului popor evreu si visul fauririi statului Israel ar fi devenit imposibil…
GABRIEL TUDOR
Comentarii