Oras muzeu, asezat pe doua continente, amestec de medieval si modern, de sacru si profan, Istanbulul te imbie cu multimea gradinilor inmiresmate, a minaretelor, a palatelor si a muzeelor. Una dintre cele mai ciudate atractii ale sale este rezervorul subteran de apa, Yerebatan, a carui intrare se afla chiar in fata vestitei Hagia Sophia. Cisternele care pastrau rezervele de apa si apeductele care le aprovizionau aveau un rol desebit in viata unui oras atat de supus asediilor. De aceea exista o multime de asemenea constructii in zona, dar „Palatul subteran” Yerebatan, ramane cea mai mare si mai impresionanta realizare de acest fel.
Alcatuit din cateva sute de rezervoare antice, ansamblul furniza apa necesara palatelor de deasupra. Izvoarele istorice mentioneaza ca rezervoarele au fost construite initial de Constantin I apoi extinse si renovate de Justinian I. Aceleasi izvoare amintesc faptul ca in varful rezervorului se afla un piedestal inalt pe care era fixata statuia de bronz a imparatului Solomon. Statuia a fost topita din ordinul lui Basilius I (867-886), care a cerut ca din metalul respectiv sa fie turnata propria lui statuie.
Rezervorul respectiv nu era denumit doar „Palat” ci si Bazilica, deoarece foarte aproape, deasupra, se gasea Bazilica Illius. Apa venea aici prin doua apeducte, de la Centrul de Distribuire a Apei, Egrikapi. Planul rezervorului a fost descoperit si reprodus de marinarii de submarin germani in timpul Primului Razboi Mondial si arata ca acesta ocupa o suprafata de 9.800 mp, avea o capacitate de 80.000 mc, o lungime de 140 metri si o latime de 70. Rezervorul avea 336 de coloane care sustineau boltile de caramida dispuse in cruce cu arcuri circulare.
Coloanele erau aranjate in 12 randuri de cate 28 asemenea piese, avand in varfuri capiteluri bizantine, de inspiratie corintica. Erau aliniate la intervale de cate 4 metri si unele dintre ele par a fi fost luate de la cladiri mai vechi, in vreme ce altele sunt ridicate din diverse tipuri de marmura si granit. La circa 8 metri se vad inca pe coloane urmele lasate de apa. Intre 1544-1550 orasul a fost vizitat de P. Gylles care a povestit ca a vazut pesti mari inotand in apa rezervorului.
In timpul domniei lui Abdul-Medjit (1823 -1861), in partea de sud-vest a fost construit un perete care sa ajute la umplerea rezervorului. In spatele peretelui respectiv au ramas cateva siruri scurte de coloane insumand circa 90 de piese. Deasupra rezervorului au fost inaltate cateva cladiri, dar, cu ocazia proclamarii Republicii, zona a fost transformata in spatiu verde. Interiorul cisternei a fost curatat de primaria orasului care a efectuat si serioase lucrari de restaurare. Asa s-a descoperit ca fundul rezervorului era pavat cu caramida. Tot atunci au fost gasite fragmente dintr-un fel de utilaj din epoca romana, folosit la ridicarea coloanelor. Fragmentele respective sunt bucati de marmura, decorate cu capul Medusei si este posibil ca, inainte de a impodobi utilajul respectiv, acestea sa fi apartinut unei vechi cladiri.
Palatul subteran, nemaifiind folosit de secole ca rezervor de apa, a fost transformat in muzeu. Aici au fost turnate cateva scene dintr-un film cu James Bond numit „Din Rusia, cu dragoste”. In apropierea acestui rezervor se afla un altul, al doilea ca marime din oras. Dateaza din secolul al VI-lea si este construit dupa un plan rectangular cu o lungime de 64 metri si o latime de 56 metri, iar coloanele, 224 la numar, sustin bolta de caramida. Nefiind insa deschis marelui public poate fi vizitat numai cu permisiunea autoritatilor.
IRINA STOICA
Comentarii