Winston Churchill interesat de OZN-uri

           Dupa spectaculoasele observatii de OZN-uri pe cerul capitalei americane (în 19 si 26 iulie 1952), primul ministru britanic Winston Churchill a cerut informatii, privind acest subiect, Ministerului Aerului si Lordului Cherwell. Într-o minuta din 28 iulie 1952 el scria: „Despre ce este vorba în toata tevatura asta cu farfuriile zburatoare? Ce ar putea sa însemne? Care este adevarul? As dori un raport, la o data care va convine”.

           Dupa spectaculoasele observatii de OZN-uri pe cerul capitalei americane (în 19 si 26 iulie 1952), primul ministru britanic Winston Churchill a cerut informatii, privind acest subiect, Ministerului Aerului si Lordului Cherwell. Într-o minuta din 28 iulie 1952 el scria: „Despre ce este vorba în toata tevatura asta cu farfuriile zburatoare? Ce ar putea sa însemne? Care este adevarul? As dori un raport, la o data care va convine”. Raspunsul pe care l-a primit Churchill, peste circa doua saptamâni, era linistitor: toate observatiile OZN sunt fenomene naturale, aeronave, pasari, baloane, iluzii optice, halucinatii sau farse. Aceasta este si parerea americanilor. Azi se stie ca autoritatile americane dispuneau, la momentul respectiv, de circa 1500 de rapoarte privind observatii OZN (mai exact de 843 pentru anii 1947-1951 si 1501 în tot anul 1952), dintre care Air Force recunostea ca 20% nu puteau fi explicate prin nimic cunoscut. Era imposibil ca britanicii sa nu fi cunoscut aceste concluzii. În plus, asa cum recunostea colonelul de aviatie Harold B. Collins, care a fost director-delegat pentru informatii în cadrul Ministerului Aerului al Marii Britanii, între anii 1950-1953, englezii însisi dispuneau, în 1954, de un numar considerabil de rapoarte OZN, dintre care 35% au putut fi eliminate imediat, prin explicatii obisnuite, alte 25% aveau probabil o explicatie similara, 30%, desi nu aveau explicatie, proveneau dintr-o singura sursa sau din mai multe dar putin credibile.
           Documentul trimis lui Winston Churchill era deci, voit sau nu, o dezinformare. Asa cum au observat diferiti analisti, a fost de altfel singurul document oficial, provenind de la armata britanica, în care se pretindea ca se cunosc explicatiile tuturor observatiilor OZN. De altfel, în decembrie 1953 fortele aeriene britanice vor introduce o procedura stricta de raportare a observatiilor OZN, de catre personalul propriu, paralel cu obligatia de a nu discuta aceste observatii cu nimeni în afara oficialitatilor în drept. Alte personalitati au fost, de asemenea, interesate de subiect. Printul Philip, duce de Edinburgh, a facut de mai multe ori comentarii în sensul existentei fenomenului, atestat de „dovezi provenind de la martori de încredere”. Un alt membru al familiei regale britanice care a aratat un timp îndelungat interes fata de fenomenul OZN a fost Lordul Louis Mountbatten, comandantul suprem al fortelor aliate din Asia de sud-est în timpul celui de al doilea razboi mondial si sef al Statului Major al Apararii din 1958 în 1965. În februarie 1955 se pare ca un OZN a aterizat pe domeniul sau din Broadlands, în Hempshire. Mountbatten a interogat personal martorii, dând si o declaratie scrisa, în acest sens, asupra cazului. În ianuarie 1979, în Camera Lorzilor a avut loc o discutie furtunoasa despre importanta fenomenului OZN. Printre protagonisti s-au aflat Lordul Peter Hill-Norton, fost amiral comandant al marinei militare britanice, fost sef al Marelui Stat Major între 1971-1973 si presedinte al Comitetului Militar NATO si Lordul Brinsley Le Poer Trech, Conte de Clancarty. Hill-Norton era convins nu doar de realitatea OZN-urilor ci si de importanta studierii naturii lor, având în vedere potentiala amenintare pe care ele ar putea-o reprezenta la adresa securitatii nationale, iar Lordul Clancarty întretinea bune relatii cu principalele asociatii pentru studiul OZN-urilor din Marea Britanie. Cei doi au înfiintat, la scurt timp dupa aceea, un Grup de Studiu al OZN-urilor în cadrul Camerei Lorzilor, cu membri apartinând tuturor partidelor, grup care la ora actuala din pacate nu mai functioneaza.
          (Va urma)