Bani, arme, droguri, bani…

          CIA a fost si este si in prezent un imens..

          CIA a fost si este si in prezent un imens… concern, având in proprietate banci, linii de navigatie aeriana si navala care de care mai prospere, cu ajutorul carora isi urmareste implinirea scopurilor sale – de la culegerea de informatii si pâna la organizarea unor lovituri de stat. Astazi, deci, un alt fragment reprodus, in exclusivitate, din lucrarea „Servicii secrete straine” vol. II autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 2000 (A.H.)
          
           Exemplul actiunilor finantate si acoperite, în genul bancii „Nugan-Hand” nu este singular. Cazurile de penetrare a mediilor financiare internationale de catre C.I.A. sunt numeroase. Avantajele multiple oferite (identificarea si folosirea unor sume de bani din cota de profit a bancilor, posibilitatea „spalarii” banilor murdari, posibilitatile mari de acoperire oferite de banci etc.) explica de ce aceasta preocupare nu va slabi niciodata.
           Un caz ceva mai vechi: în 1962 lua fiinta „Merchantile Banc & Trust Co”. În aceeasi perioada se înfiinteaza si „Castle Banc & Co”. Zona lor speciala de actiune: Insulele Caraibe. Obiectivul real: finantarea unor operatiuni clandestine ale C.I.A.. „Merchantile Banc & Trust Co” da faliment în 1977. Unul dintre agentii sai de schimb – cu mare cota – E.R. Fingland era cunoscut ca agent C.I.A. În 1977-1978 în Hawai este înfiintata o companie de investitii (B.B.R.D.W.) condusa de un experimentat om de afaceri: Ron Rewald. Unele contracte efectuate la începutul anilor ’80 pun în evidenta o serie de neregularitati care impun falimentarea sa. De retinut un detaliu: din Consiliul de Administratie al bancii fac parte mai multi înalti functionari ai C.I.A. În aceste conditii, Agentia Centrala de Investigatii este nevoita sa recunoasca public „usoara” sa implicare în afacerile B.B.R.D.W.
           C.I.A. a fost, si poate mai este, cel mai mare negustor de arme din lume, în care scop patroneaza Societatea „Interarmco Limited”, un holding international cuprinzând numeroase alte companii. C.I.A. poseda, de asemenea, linii de navigatie aeriana si navala. „Southern Air Transport” (S.A.T.) este o companie prospera. Ea dispune de zeci de avioane „Boeing” si „Hercule”. Cifra sa de afaceri era initial de 40 de milioane de dolari si se estima ca în 1986 va ajunge la circa 100 de milioane de dolari. În legatura cu secretul succesului sau înca din 1979 „Wall Street Journal” facea referiri concrete concluzionând ca ea ar fi o companie de aviatie privilegiata a C.I.A.În a doua jumatate a anului 1979 un apreciat pilot, Christopher Robbins, publica o carte în care dezvaluie experienta sa în cadrul companiei „Air America”, o alta companie privata a C.I.A. Cheia succesului este confirmata si de deviza sa: „Nu intereseaza ce. Nu intereseaza unde. Nu intereseaza când!” În aceste conditii, este explicabil de ce în timpul razboiului din Vietnam compania transporta trupe, arme dar si droguri, toate aceste actiuni secrete fiind patronate de C.I.A.
           În decembrie 1983 revista americana „Counter Spy” publica un consistent articol intitulat „36 de ani de istorie a liniilor aeriene ale C.I.A.”. Potrivit concluziilor analizei, la data respectiva, 32 de companii aeriene lucrau pentru C.I.A. Dintre companiile cele mai apropiate sunt mentionate: „Air America”, „Civil Air Transport” (C.A.T.), „Southern Air Transport” (S.A.T.). Pe lânga cele 32 de companii C.I.A. se foloseste si de serviciile altora cum ar fi: „Korean Air Lines” (K.A.L.), „Pan American”, „Braniff Aieways” etc.C.I.A. nu este singurul serviciu de informatii care, din ratiuni economice, financiare si nu în ultimul rând profesionale, se foloseste de serviciile unor companii aeriene, dar, de departe el controleaza cea mai ampla retea a acestora realizând totodata si mari beneficii. Astfel, beneficiile încasate, de exemplu, din administrarea C.A.T. au permis crearea altor doua companii: „Air America” si „Air Asia”. Veniturile realizate timp de 25 de ani din administrarea „Transocean Air Lines” au facut posibila înfiintarea a nu mai putin de 16 alte companii aeriene între care: „Air Dijouthi”, „Air Jordan”, „Iran Air”, „Philippine Air Lines” etc.
           În legatura cu gradul de compatibilitate al companiilor respective fata de anumite obiective urmarite de C.I.A., si masura în care aceste companii sunt operationale putem exemplifica cu cazul unei societati aviatice modeste: „Santa Lucia Air Lines”. Avioanele sale au efectuat curse în Africa de Sud si pe bazele secrete ale „UNITA” în Zair. Totodata, numele companiei respective este legat si de scandalul „Irangate-Contrasgate”, avioanele sale participând la efectuarea unor transporturi de arme americane de la Tel Aviv la Teheran. Aceleasi aparate au transportat, în secret, personalitati ale S.U.A. în diferite puncte ale globului. (A se vedea cazul McFlarlane, trimis special – în mai 1986 – al presedintelui Reagan la Teheran). În „Triunghiul de Aur”, o regiune necontrolata de nimeni, situata între China, Laos si Birmania, C.I.A. a dispus (si poate mai dispune) de o armata echipata, estimata la 100000 de oameni, recrutata din nationalisti chinezi si membri ai triburilor locale.