Michael J. Fox avea doar 15 ani când a debutat la televiziunea canadiana – în tara sa de origine – si numai 21 când cucerea Hollywood-ul cu trilogia „Înapoi în viitor”.
Michael J. Fox avea doar 15 ani când a debutat la televiziunea canadiana – în tara sa de origine – si numai 21 când cucerea Hollywood-ul cu trilogia „Înapoi în viitor”. A jucat apoi în numeroase filme pentru marele ecran si în seriale tv., un succes remarcabil înregistrând cu sitcomul „Spin City”. Anul acesta, la vârsta de 38 de ani, în cadrul ceremoniei Golden Globe Awords, talentul sau a fost rasplatit cu premiul pentru cel mai bun interpret de televiziune al anului. Din nefericire, cu acest prilej, actorul Michael J. Fox a facut public faptul ca, de zece ani, lupta în secret cu maladia Parkinson, a carei victima este, motiv pentru care va pune punct carierei sale artistice.
Lacrimi de despartire
Desi Michael J. Fox a tinut sa-si duca crucea bolii sale în mare taina, când a negociat contractul cu producatorii pentru „Spin City”, iar acestia insistau pentru o durata fixa de trei ani, actorul a simtit nevoia sa le spuna adevarul. Le-a facut o singura promisiune, pe care producatorii au acceptat-o, sa realizeze macar 100 de episoade. Simtea ca mai mult nu poate garanta. Si, în ciuda eforturilor disperate din ultima perioada, s-a tinut de cuvânt. Pentru despartirea de ecran, scenaristii au pregatit un final pe masura, în care personajul lui Michael J. Fox – consilierul primarului din New York – paraseste functia si le multumeste colaboratorilor spunând: „Va merge. Nu va impacientati.” Pe platou si în cabine s-au varsat lacrimi. Acest ultim episod s-a bucurat de cea mai mare audienta înregistrata de serial de-a lungul a trei ani – 33 de milioane de telespectatori.
Un caz atipic
Michael J. Fox nu este singura persoana de pe glob atinsa de maladia Parkinson. Numai în America exista peste un milion de cazuri. Dar, singura diferenta, care de altfel si emotioneaza, consta în faptul ca aceasta boala este, din punct de vedere statistic, rezervata persoanelor în jur de 60 de ani. Doar 10 % dintre pacienti au mai putin de 40 de ani. În privinta stadiului bolii, Michael se afla la limita dintre primul si cel de-al doilea ciclu al bolii (care înregistreaza trei faze: usoara, medie si grava). Gratie medicamentelor, pe care trebuie sa le ia în fiecare zi, din doua în doua ore, actorul spera sa duca o viata aproape normala timp de 10 ani. Dar, daca boala va capata o forma mai accelerata, va fi nevoit sa fie tinut sub observatie medicala 24 din 24 de ore, tintuit într-un pat, lipsit de orice autonomie. „Eu nu vad acest lucru ca pe o tragedie, afirma Fox. E simpla mea realitate.” Si totusi…
9 ani de cosmar
De când i-a fost descoperita boala, în 1991, Michael J. Fox a refuzat sa-si plânga de mila si a crezut cu o tarie de fier ca totul se va rezolva. Cu toate acestea, acesti ultimi noua ani petrecuti cu grija de a-si ascunde boala n-au fost chiar atât de usori pe cât a vrut actorul sa dea impresia. La sfârsitul lunii mai, în plin interviu cu Diane Sawyer de la canalul A.B.C., a trebuit sa întrerupa emisia pentru 15 minute pentru a-si lua medicamentele si pentru a astepta sa-si faca efectul, sa-i treaca tremuraturile spasmodice. Adesea, acasa, prefera sa renunte la ajutorul pilulelor si sa treaca prin criza, suportând cu stoicism tremuraturile. În acele momente nu e capabil sa tina în mâna un pahar cu apa sau telecomanda. De fapt, fara medicamente, nu reuseste sa tina în mâna nici stiloul. Asupra mâinii stângi nu mai are de mult nici un control. Totusi, de-a lungul timpului, a învatat o multime de trucuri ca sa-si ascunda dificultatile. De exemplu, când dadea interviuri, prefera sa se plimbe de la un capat la altul al încaperii, sa se miste continuu, astfel încât gazetarii simteau nevoia sa raporteze în articolele lor ca actorul era foarte nervos în momentul conversatiei. Pe masura ce „Spin City” devenea un succes, problemele din timpul filmarilor se înmulteau. Actorul ajunsese în faza în care trebuia sa ia medicamente din doua în doua ore si sa astepte de fiecare data ca acestea sa-si faca efectul. Planul de munca a fost modificat pentru ca Fox sa poata avea week-end-uri libere, pentru odihna. Au fost schimbate si unele detalii din serial; initial, personajul interpretat de Fox putea fi vazut uneori mergând cu skateboard-ul prin primarie. Pe parcurs, acest gen de… „cascadorie” n-a mai fost posibil. Pâna si scenele statice au fost suprimate, pentru a-i permite personajului sa fie permanent în miscare, o modalitate de a-si disimula tremuraturile.
Etern adolescent si, totusi, tata
Pentru Fox, boala a devenit un al saselea membru al familiei sale: el, Tracy (sotia), cei trei copii (Sam, baiatul lor de 11 ani, Aquinnah si Schuiler, fetele gemene de 5 ani) si… Parkinson-ul. Sam e în stare deja sa priceapa si chiar reuseste sa-si ajute tatal sa treaca mai usor peste momentele de criza. Gemenele însa sunt prea mici. Nu înteleg de ce, când tatal lor le citeste o poveste, le pune pe ele sa tina cartea. Alteori plâng de frica vocii lui, mai grava, mai autoritara, alterata, de fapt, de medicamente. În ceea ce-o priveste pe Tracy, pe care a cunoscut-o la începutul anului 1980, cu ocazia filmarilor la „Family Ties”, aceasta se afla acum nu doar în ipostaza de sotie, ci si de infirmiera. Ea este cea care se ocupa de cele mai mici detalii ale vietii de zi cu zi, ba uneori îsi ajuta sotul sa se spele pe dinti sau sa-si închida camasa.
Întelepciunea dobândita prin suferinta
Dupa gloria trilogiei „Întoarcerea în viitor”, pe Michael J. Fox, asemenea majoritatii starurilor, succesul l-a ametit. S-a lansat în cavalcada vietii de noapte, s-a lasat cuprins de valurile bauturii, si-a cumparat un Ferrari pe care a reusit sa-l… sifoneze de câteva ori. Tânara lui sotie, Tracy Pollan l-a ajutat sa-si regaseasca echilibrul. S-au mutat la Vermont, au devenit, alaturi de cei trei copii, o familie cum îi place Hollywood-ului sa creada ca poate sa existe în lumea show-biz-ului. Numai ca, acolo se ascundea si o tragedie. Acum, Michael J. Fox, dupa ce a pus punct carierei cinematografice, are alt tel: de a face lobby pe lânga Congresul american în favoarea maririi bugetului destinat cercetarilor medicale vizând maladia Parkinson. În plus, actorul a înfiintat o fundatie menita sa adune fonduri în acelasi scop. Sentimentele sale? „Pot înca sa-mi îndeplinesc îndatoririle de sot si tata din familie, dar nu-mi fac iluzii, asta nu va dura. Mi-ar placea ca evolutia logica a bolii sa fie întrerupta printr-o minune, desi, dintr-un anumit punct de vedere îi sunt recunoscator. Aceasta boala m-a facut mai puternic. Sunt de un milion de ori mai întelept acum. Am realizat cât de vulnerabil eram înainte. Conteaza atât de putin recompensele materiale si cifra ascendenta a contului din banca atunci când esti nevoit sa înfrunti o asemenea situatie… În final, ne asteapta moartea. Pe fiecare dintre noi. Când accepti cu adevarat aceasta realitate, importanta nu mai e decât calitatea vietii. Iata ce sunt eu astazi… Am 38 de ani… Dar, traiesc cu convingerea ca pâna la 50, se va gasi remediul. Pâna atunci mai sunt 12 ani…”
Sir Ridley Scott – cavalerul „fara teama si fara prihana”
Unul dintre cei mai respectati si prolifici cineasti din cinematografia moderna, regizorul...
Comentarii