Inaltata din molasa, piatra moale si sensibila la intemperii, Catedrala a fost construita in mai multe etape. In 1170 un prim mester a ridicat deambulatoriul (partea de trecere intre cor si absida) utilizand unelte romane. 20 de ani mai tarziu un alt mester a corectat opera predecesorului sau, a modificat planurile si pana in 1215 a terminat biserica actuala. Apoi un al treilea mester, Jean Cotereel, a continuat lucrarile ridicand peretele masiv din vest si dotandu-l cu un portal si doua turnuri, unul dintre ele fiind clopotnita, celalalt ramanand neterminat. Un element original il constituie portalul pictat, adevarata capodopera de arta gotica, realizat intre 1225-1235. In 1275 Catedrala a fost sfintita in prezenta imparatului Rudolf I si a Papei Grigore al X-lea.
In urma Reformei din 1536, locasul a suferit importante schimburi, cand in nava a fost amenajat un nou spatiu liturgic. Ca urmare au avut loc o serie de alte restaurari in secolul al XVIII-lea si unele la inceputul secolului al XIX-lea conduse de celebrul arhitect francez Violet-le-Duc. Catedrala prezinta o policromie interioara de prima importanta artistica. Acest decor apartine constructiei de origine, a fost mascat in timpul Reformei si readus la lumina zilei la inceputul secolului al XX-lea. Picturile sunt inca vizibile pe statuile portalului pictat, unic in Europa, si in Capela inchinata Sfintei Fecioare.
Vitraliul rozariu de pe peretele de sud a transeptului se numara si el printre capodoperele patrimoniului artistic european. Alcatuit din 105 piese, exprima viziunea medievala asupra lumii, in jurul Creatorului fiind expuse diverse teme cum ar fi: Pamantul si marea, aerul si focul, anotimpurile si lunile anului, semnele zodiacale si monstrii care vor aparea la Sfarsitul Lumii.
Un alt obiect de pret al Catedralei este orga cu 6000 de tuburi. Corul este situat pe o podea mai inalta decat cea a navei si este inconjurat de strane din secolul al XIII-lea. Aici se afla si mormantul unui renumit cavaler medieval, Otto de Grandson. Alte morminte sunt in jurul corului si in cripta de sub catedrala. Constructia edificiului a fost gandita ca un omagiu adus Sfintei Fecioare. Absida este usor inclinata in raport cu axa naosului. Acest element sugereaza gestul Mamei inclinand capul spre Copilul ei. In Evul Mediu, Catedrala era un loc de pelerinaj pentru credinciosii catolici. Aici erau primiti anual in jur de 70.000 de pelerini, orasul avand circa 700 de locuitori. Pelerinii veneau in mod deosebit sa se inchine la o statuie de aur a Sfintei Fecioare, cunoscuta sub numele „Maica Domnului din Lausanne” si considerata facatoare de minuni.
In 1536, catedrala, prada mai intai reformatorilor, este inchinata cultului calvinist. Statuia de aur a Fecioarei a fost topita si transformata in monede. A fost pastrata totusi o colectie unica de obiecte liturgice si tapiserii, aflata acum la Muzeul National din Berna. In Evul Mediu, in Lausanne se practicau strajile de noapte pentru prevenirea incendiilor. Paza de noapte din incinta Catedralei era cea mai importanta din oras. Paznicii se insirau pe cele 153 de trepte pana in varful turnului si la fiecare ora fixa cel din varf striga. „Aici paznicul de noapte; este ora fixa”. Aceasta traditie s-a pastrat pana in zilele noastre. Pelerinul poate urca si el pana sus, pe o platforma special amenajata oferindu-i-se o splendida vedere asupra orasului. Alaturi de Catedrala se afla Muzeul de Istorie al orasului, deschizand vizitatorului incredibile pagini ale trecutului.
IRINA STOICA
Comentarii