Toata lumea stie ca inca de la infiintarea lor, in urma razboiului de independenta al coloniilor americane, Statele Unite au fost o republica prezidentiala, proclamand superioritatea acestei forme de guvernare fata de monarhiile europene. Si totusi, chiar daca pare incredibil, aflati ca America a avut, la un moment dat, si un imparat – ce-i drept unul recunoscut doar de el insusi si de o mana de „supusi” entuziasti…
Falimentul l-a imbolnavit de „mania grandorii”
Edward Norton nu este doar numele unui binecunoscut si talentat actor din zilele noastre, ci si al unuia dintre cele mai bizare personaje ale istoriei. Nascut in Marea Britanie, probabil prin anul 1818, Norton a emigrat cu parintii sai in Africa de Sud, in 1820, unde tatal, John, a devenit un bogat fermier. Cu banii primiti ca mostenire, la moartea tatalui, tanarul Edward se va stabili in San Francisco, investind in domeniul imobiliar. Flerul comercial – mostenit probabil de la mama, Sarah, de origine evreiasca – l-a ajutat sa-si sporeasca averea in mod considerabil. Dar atractia lui pentru „lovituri spectaculoase” avea sa-i fie fatala, in cele din urma: mizand pe o explozie a pretului la orez, el a cumparat cantitati imense din acest produs, sperand sa le vanda in castig. Din pacate pentru el, si alti negustori au mizat pe acelasi lucru si curand pe piata s-a instalat o supraoferta de orez, obligandu-i pe vanzatori sa scada pretul si sa sufere pierderi masive.
Falimentul i-a provocat lui Norton o grava cadere nervoasa si el a clacat psihic, incepand sa manifeste simptome ale „maniei grandorii”. Suparat pe toata lumea, pe 17 septembrie 1859 el trimite mai multor ziare din San Francisco o „proclamatie” prin care le aducea la cunostinta ca incepand din acea zi noua forma de guvernamant a tarii este monarhia, el fiind unicul reprezentant al acesteia! Anuntul a starnit mult haz printre cititori si ziaristii i-au cantat in struna excentricului personaj, care a devenit, instantaneu, o celebritate. Una dintre primele masuri anuntate de imparatul Norton I a fost dizolvarea „asa-zisului Congres”, pe care el il considera o veritabila pacoste pe capul poporului american…
Un monarh popular
Desigur, decretele emise de Norton si publicate imediat de ziare n-au avut nici un efect asupra formei de stat federale, dar suveranul nu s-a lasat. La izbucnirea razboiului civil, el a declarat ca singura solutie pentru rezolvarea conflictului este demisia celor doi presedinti – nordist si sudist si preluarea puterii de catre imparat. In acest sens, a cerut papei de la Roma sa-l unga, oficial, conducator al Americii, dar desigur ca scrisoarea lui a ramas fara raspuns. Desi era privit ca un individ ce nu avea toate tiglele pe casa, totusi istoricii moderni nu uita sa precizeze ca multe dintre decretele date pe banda rulanta de Norton I au prefigurat decizii cruciale, ce vor fi luate ulterior, ca de pilda infiintarea unei „Ligi a Natiunilor”, menita sa atenueze pe cale pasnica eventualele conflicte dintre state. Intr-o epoca in care realizarile tehnologice erau mai degraba modeste, el a avut indrazneala sa propuna realizarea unui pod suspendat intre Oakland si San Francisco, pod ce va fi realizat insa abia dupa multe decenii. De asemenea, nimeni nu poate pune la indoiala calitatile sale diplomatice.
Norton, care-si petrecea zilele plimbandu-se pe strazile din San Fracisco si inspectand cladirile, intr-o uniforma improvizata, cu galoane aurite si diagonala de matase, tinea adesea discursuri aplaudate cu frenezie de spectatorii de ocazie. El a reusit sa opreasca, printr-un astfel de discurs, un conflict dintre muncitorii americani si imigrantii chinezi care voiau sa sparga o greva, reamintindu-le ambelor tabere ca sunt cetateni ai aceluiasi imperiu si supusii sai nu trebuie sa se incaiere intre ei. Norton era indragit si respectat de locuitorii din San Francisco si, desi nu avea nici o letcaie, manca la cele mai scumpe restaurante care erau onorate sa puna apoi la intrare placute de alama certificand ca „Maiestatea Sa, Norton I, a cinat aici” – unele dintre aceste placute exista si astazi. In alta ordine de idei, pasionat de cultura, Edward Norton nu lipsea de la nici un spectacol de teatru sau opera, avand rezervata o loja pe care chiar amfitrionii o numeau „imperiala”!
„Fiul lui Napoleon” a vrut sa fie sotul reginei Victoria!
Cand un ofiter de politie l-a arestat, in 1867, pentru vagabondaj, indignarea publicului n-a cunoscut margini si, dupa cateva articole vituperante, Norton a fost eliberat si, plin de marinimie, i-a acordat iertarea impertinentului care indraznise sa trimita dupa gratii augusta lui persoana… Dupa acest scandal, toti politistii din San Francisco il salutau pe imparat, cand il vedeau trecand. Resedinta lui se afla intr-o modesta cladire de la marginea metropolei, devenita curand neincapatoare pentru darurile pe care suveranul le primea din partea admiratorilor. Observand ca uniforma sa incepe sa-si piarda stralucirea si sa se rupa pe la coate, functionarii publici din San Francisco au facut cheta si i-au cumparat o uniforma noua. In semn de recunostinta, Norton I i-a innobilat pe toti, acordandu-le titluri de marchizi sau conti!
In aceeasi perioada, ziarele au inceput sa raspandeasca zvonul ca Norton ar fi fost de fapt fiul lui Napoleon Bonaparte, desi este evident ca in 1818 Bonaparte nu se afla in Anglia, unde venise pe lume presupusa lui odrasla. Norton n-a contrazis insa acest zvon si a facut tot posibilul sa-si proclame originea inalta, cerand-o chiar in casatorie pe regina Victoria a Marii Britanii, dupa ce aceasta a ramas vaduva. Evident, solicitarea lui nici n-a fost bagata in seama!
In seara zilei de 8 ianuarie 1880, in timp ce se indrepta spre cladirea Academiei de Stiinte din California unde urma sa tina un discurs Norton a suferit un atac de cord in plina strada si s-a prabusit la pamant. Un agent de politie a oprit o trasura, spre a-l duce la spital, dar cand a ajuns aici medicii au constatat decesul ilustrului pacient. A doua zi, ziarele din oras au aparut cu o banda neagra pe frontispiciu, deasupra titlului „Le Roi est Mort”. Desi se zvonise anterior ca Norton ar fi putred de bogat si doar mima saracia, s-a dovedit ca „vistieria imperiala” nu continea decat 6 dolari.
Obiectele personale – bastoane, palarii si o multime de telegrame false, sosite, pare-se, pe adresa lui din partea capetelor incoronate ale Europei, au fost depozitate ulterior la Muzeul orasului San Francisco. Inmormantarea a fost organizata de membrii influentului Pacific Club, din care faceau parte o serie de notabilitati si bogati oameni de afaceri, ce i-au oferit lui Norton I onorurile cuvenite unui monarh. Peste 30.000 de oameni au urmat carul funebru, cortegiul intinzandu-se pe o lungime de peste 2 km!
Imparatul Americii a fost ingropat in Cimitirul Masonic, intr-un loc de veci pus la dispozitie de primaria San Francisco. In 1980 la San Francisco s-au desfasurat numeroase ceremonii pentru comemorarea centenarului mortii lui, mii de oameni venerandu-l pe cel considerat de ei – si pe buna dreptate – „cel mai cinstit conducator al Americii”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii