Kinetoterapia este o forma de terapie prin miscare, foarte veche, amintita in scrierile lui Hippocrate, si face parte din asa-numita, medicina fizica – specialitate care utilizeaza ca metode curative exercitiile, masajul, caldura, influxurile electrice, ultrasunetele. Are un caracter individual, putandu-se folosi in programele profilactice, curative si de recuperare. S-a dovedit de succes in tratarea problemelor care ingreuneaza mobilitatea, de la simple dureri lombare, la osteoporoza, paralizii, deficiente motorii, reumatism, afectiuni neurologice, boli degenerative, traumatisme ale coloanei vertebrale, obezitate, maladii congenitale etc.
In cazul copiilor, kinetoterapia previne sau corecteaza pozitiile vicioase ale corpului, care pot duce la deformari ale coloanei vertebrale si trateaza platfusul. Obiectivele urmarite in principal sunt refacerea fortei musculare, a mobilitatii, cresterea capacitatii de efort, ameliorarea functiilor de coordonare, control si echilibru, combaterea posturilor corporale gresite si, nu in ultim rand, dezvoltarea capacitatii de relaxare.
Maladia Parkinson rezulta din moartea lenta a neuronilor dintr-o anumita zona a creierului, care joaca un rol primordial in controlul miscarilor. Cauza acestei degenerari ramane un mister, in ciuda cercetarilor asidue efectuate pana in prezent. Primele semne ale bolii Parkinson apar de regula in jurul varstei de 60 de ani. Se constata mai intai o oarecare rigiditate musculara, apoi dificultati in executarea anumitor gesturi si un tremurat necontrolat al mainilor, capului si picioarelor marcate de stres, emotii. De asemenea, scrisul suporta modificari: literele sunt mai stranse, mici si aplecate, pe masura ce faza avanseaza.
Tratamentul medicamentos este obligatoriu pentru incetinirea evolutiei, iar pentru mentinerea supletii articulatiilor, corectarea atitudinilor defectuoase rezultat al contractiilor musculare apelarea la kinetoterapie este indispensabila. Frecventa sedintelor este de doua-trei pe saptamana, pe toata durata bolii, sau, in functie de starea bolnavului, efectuate sub forma de cure a cate patru-cinci saptamani, urmate de pauze, apoi reluate. Se fac exercitii fizice constand in intinderi, miscari ritmate, jocuri motorii vizand dezvoltarea echilibrului (deplasari in varful picioarelor, cu schimbarea directiei), dar se deprind si tehnici de respiratie.
In ceea ce priveste scrisul, reeducarea are drept scop redarea amplitudinii, firescului mobilitatii incheieturilor bratului. Multe dintre exercitiile recomandate de specialistii in kinetoterapie pot fi integrate in modul de viata al pacientului.
Recomandari
Pentru pastrarea echilibrului in mers: Plimbati-va lent, miscand voluntar bratele, exagerand ridicarea genunchilor si numarand pasii cu voce tare. In timpul mersului incercati sa ocoliti obstacole dispuse in mod regulat pe sol.
Pentru ridicarea de pe scaun: Din pozitia initiala sezand, inclinati trunchiul, lipiti o gamba de un picior al scaunului si deplasati talpa cealalta in fata. Aplecati-va la 45 de grade, apoi plasati palmele pe marginile laterale ale scaunului si incercati sa va ridicati dintr-odata, mentinand capul ridicat.
Pentru vorbire si mimica: Cititi in fiecare zi, tare si foarte clar, cateva pagini sub supravegherea unui membru al familiei, care trebuie sa va corecteze daca e cazul. Faceti cat mai des miscari ale muschilor faciali: zambiti, incruntati-va, umflati obrajii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii