Aparuta prima data ca subiect de romane science-fiction, criogenizarea reprezinta o practica speculativa de folosire a temperaturilor extrem de scazute pentru a conserva viata unei persoane, in vederea revigorarii sale, peste decenii sau secole. Desigur, majoritatea savantilor se arata sceptici in fata unei astfel de posibilitati, sustinand ca revenirea la viata ar fi imposibil de dus la bun sfarsit, odata declansat procesul mortii fizice. Asta nu ii impiedica pe unii, mai mult sau mai putin specialisti, sa viseze cu ochii deschisi la ziua cand vom merge „sa murim putin”, in vreo capsula criogenizata, pentru a reveni la viata, printre stra-stra-stranepotii nostri de peste cateva veacuri. Si deocamdata, sperantele lor nu s-au naruit, de vreme ce rapoartele medicale sustin ca starea primului om criogenizat – dr. James Bedford – ar fi foarte buna, in sarcofagul special in care acesta isi asteapta revenirea la viata…
Perspectiva nemuririi
Ideea ca o persoana foarte in varsta sau suferind de o boala letala sa poate fi inghetata si readusa la viata atunci cand stiinta medicala va descoperi leacul bolii respective sau posibilitatea prelungirii considerabile a vietii a aparut inca din 1964, odata cu publicarea lucrarii „Perspectiva nemuririi”, a fizicianului american Robert Ettinger. El a fost si cel ce a introdus termenul de „cryogenia”, de la grecescul „rece”. Pornind de la aceasta carte, un grup de entuziasti au infiintat Societatea de Criogenie din California, dezvoltand, la inceput teoretic, apoi practic, procedurile de conservare prin frig. Primul doritor de o asemenea „nemurire congelata” a fost un renumit savant, James H. Bedford, profesor de psihologie la Glendale University. Bedford auzise despre teoria colegului sau, Ettinger imediat ce acesta o pusese pe tapet si se aratase interesat de ea. Cand medicul sau curant i-a spus ca are cancer hepatic si ca zilele ii sunt numarate, savantul american, in varsta de 73 de ani, nu a mai avut nici o ezitare si si-a dat acordul pentru a fi criogenizat. Prin testament, a dispus sa se acorde suma de 4.200 dolari pentru capsula de otel ce urma sa-i serveasca de sicriu si pentru azotul lichid in care corpul sau avea sa fie inghetat la aproape 200 grade Celsius sub zero.
De aici in eternitate
Pe 12 ianuarie 1967, la ora 1:15 PM, Bedford se stingea din viata, victima a unui stop cardio-respirator, pe fondul cancerului hepatic, care ii provocase metastaze la plamani. Imediat, doctorul sau, B. Renault Able i-a acoperit trupul cu gheata. Membrii Societatii de Criogenie, in frunte cu presedintele Robert F. Nelson, chemati de urgenta, au inceput procedura de conservare a corpului. Aceasta a durat nu mai putin de opt ore si pe parcursul sau, specialistii au folosit respiratia artificiala si masajul cardiac extern pentru a proteja creierul de avariile ce ar fi aparut, in conditiile lipsei de oxigen, pana cand corpul profesorului a fost complet inghetat; initial, pana la incheierea procedurilor de congelare, pacientului i s-a injectat heparina, spre a nu permite coagularea sangelui; apoi, lichidul vital a fost eliminat din organism si inlocuit cu solutii anti-inghet.
Apoi, sicriul de otel ce gazduia trupul congelat a fost transportat la Phoenix, Arizona. La doua zile dupa acest eveniment, Nelson declara presei: „Prima congelare controlata a unui om, dupa moarte, a avut loc joi, 12 ianuarie 1967, in Los Angeles. Procedurile speciale au fost aplicate de dr Dante Brunol, consilier stiintific la Societatea de Criogenie din California, dr. Robert Prehoda si Robert Nelson, presedinte al Societatii. S-a practicat injectarea, in artere, a unei solutii protective, dimetilsulfoxid (DMSO). In acest moment, pacientul este congelat cu gheata uscata la -79 grade Celsius si va fi introdus curand intr-o capsula de azot lichid, la temperatura de -196 grade Celsius. Il vom tine in stare de criogenizare pana cand medicina va putea gasi o cura pentru cancer”.
Calatoriile raposatului profesor Bedford
Un an mai tarziu, Nelson si scriitoarea Sandra Stanley publicau o carte ce avea sa devina best-seller in Statele Unite: „Noi am criogenizat primul om”. Pana in 1969, corpul profesorului Bedford s-a aflat la Cryo-Care Equipment Corporation, in Arizona, fiind apoi mutat inapoi in California, la sediul companiei Galiso Inc. din Anaheim. In 1976, aceasta i-a anuntat pe vaduva lui Bedford, Ruby, si pe fiul cel mare al acestuia, Norman, ca nu mai poate avea grija de capsula in care se afla corpul profesorului.
Ca atare, aventura post-mortem a acestuia a continuat, la Trans Time Inc., din Berkeley, apoi la Cryovita Laboratories, de unde a fost preluat, in sfarsit, de firma Alcor, „gigantul” actual al criogenizarii, la noua ei facilitate de la Riverside, California. Pe 25 mai 1991, echipa de specialisti a Alcor a hotarat desfacerea capsulei, pentru a verifica starea organismului lui Bedford. Scos din sacul de plastic in care se aflase, corpul profesorului era in perfecta stare de conservare. Concluzia la care s-a ajuns a fost ca temperatura exterioara a corpului a ramas, in ciuda „plimbarilor” desfasurate, de-a lungul vremii, aproximativ egala, fara sa se ridice mai sus de 100 grade Celsius in minus. „Cu siguranta, atunci cand stiinta viitorului va oferi solutii unor boli astazi nevindecabile, precum cancerul, sau va gasi posibilitatea prelungirii vietii pana peste 120 de ani, profesorul Bedford va fi pregatit pentru a reveni printre noi. Starea lui de conservare este excelenta”, precizeaza directorul laboratoarelor Alcor, Jerry Leaf. Temerile de apropierea unui mare cutremur, in California, i-a determinat insa pe specialisti sa dispuna din nou transferul corpului profesorului, precum si ale altor 33 compatrioti (dintre care 13 au intregul corp criogenizat iar alti 20 au doar capetele pastrate in azot lichid) la Scottsdale, in Arizona.
70 de decedati „asteapta” deja contactul cu viitorimea
De atunci, de la acest prim caz, in 1967, au fost criogenizate peste o suta de persoane. In plus, peste o mie de oameni au definitivat aranjamentele legale si financiare pentru a fi criogenizati inainte de moarte. In anii ’70, in Statele Unite, existau sase companii care aveau acest obiect de activitate, dar din cauza cheltuielilor imense solicitate de prezervarea fiecarui corp, pe termen nelimitat, multe si-au inchis portile. Astazi mai exista doar doua societati care ofera servicii complete de criogenizare: Alcor Life Extension Foundation din Arizona si Cryonics Institute din Michigan. La inceputul anului 2009, Alcor avea peste 700 de viitori „clienti” si existau deja aproape 70 de pacienti in stare de criogenizare.
Procedurile de criogenizare incep, in mod ideal, la cateva secunde dupa oprirea inimii. Circulatia sangvina si procesul respirator sunt restabilite artificial si se administreaza o serie de medicamente pentru a proteja creierul de lipsa de oxigen. Apoi se trece rapid la racirea organismului, de asemenea destinata protejarii creierului. Scopul operatiunii este mentinerea creierului „viu”, in conformitate cu criteriile medicale de la ora actuala, cat mai mult posibil. La ora actuala, responsabilii Alcor folosesc proceduri de vitrificare, pentru a putea repune, candva, creierul in stare de functionare si se spera ca, in decurs de cateva decenii, intregul organism va putea fi supus cu succes acestei operatii de congelare fara formarea ghetii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii