Magicienii testeaza si exploateaza limitele cognitiei si ale atentiei subiectilor pentru a-si perfecta abilitatea in manipularea lor, folosind diverse trucuri. Unii neurologi, psihologi, psihiatri, incearca sa colaboreze cu acesti profesionisti pentru a intelege mai bine mecanismele cerebrale ale subiectilor in astfel de situatii. Un barbat aflat in publicul dintr-o sala din Las Vegas, ales de reputatul magician Apollo Robbins, urca pe scena, usor tensionat, cu spatele la public pentru ca in urmatoarele clipe sa devina cobaiul maestrului, ferm hotarat sa nu devina victima numarului de scamatorie. Maestrul il atinge pe umar si i se adreseaza cu jovialitate.
Apoi face cateva miscari invaluitoare cu o mana dupa care il prinde cu degetele de incheietura pe care purta ceasul. Subiectul se detensioneaza. Cealalta mana o trece prin spatele acestuia si, dupa cateva clipe, afiseaza publicului ceasul, un portofel, un stilou si alte mici obiecte subtilizate din buzunarele victimei. Barbatul realizeaza ca a fost deposedat de ceas in momentul in care a intrebat cat este ora. La vederea celorlalte obiecte ramane perplex. Aceasta scena s-a derulat in cadrul unui simpozion legat de „magia constiintei” organizat de o fundatie din San Antonio (Texas). Apollo Robbins fusese invitat in urma colaborarii cu o echipa de cercetatori, de la un institut neurologic din Phoenix (Arizona).
In viziunea acestora „magia” poate fi extrem de utila in observarea modului in care functioneaza creierul in anumite situatii, exponentii acesteia fiind considerati extrem de utili in domeniul cognitiei si a manipularii atentiei subiectilor. Care au fost siretlicurile magicianului in momentele in care au scos obiectele din buzunarele cobaiului, fara ca acesta sa-si dea seama?
Este vorba despre o stiinta empirica care se bazeaza pe cunostinte neurologice. Una dintre ele consta in perturbarea sistemului somatosenzorial, cel care administreaza informatiile provenind de la suprafata corpului nostru pe calea celulelor senzitive. Strangand cateva secunde incheietura mainii subiectului, maestrul creeaza asa-numitul „contrast de impresie”. Celulele receptoare ale pielii, devin mai putin sensibile in urmatoarele secunde, permitand subtilizarea rapida a ceasului. Contactul cu incheietura ii lasa in acelasi timp subiectului senzatia ca acesta se afla pe mana. Un alt truc consta in gesturile aeriene, invaluitoare, asociate cu miscari de mica amploare, foarte rapide.
Miscarile oculare pe care le speculeaza magicianul (macro si micro miscari) sunt extrem de complexe. Cele mai importante sunt miscarile de urmarire, line, ordonate, care permit ochilor sa urmareasca, de pilda, un obiect in miscare in mod continuu. O alta categorie este reprezentata de miscarile sacadate ale ochilor; salturi rapide si bruste. Facand gesturi largi, in curbe, magicianul imprima creierului o intensa activitate neuronala care dirijeaza privirile spre ele; un mijloc de a deturna atentia. In acest timp, vederea si atentia fiind concentrate asupra miscarilor.
Magicienii creeaza asadar „iluzii cognitive” in care sunt implicate functii cerebrale legate de atentie, memorie si constienta. Incoerentele comportamentului nostru sunt frecvente in viata de zi cu zi. De pilda, daca ne aflam pe o scara rulanta aflata in pana, daca anticipam momentul in care scara s-ar pune in miscare, corpul nostru se va afla in dezechilibru. Acelasi lucru se intampla si in momentul in care urcam sau coboram pe o scara rulanta in functiune si aceasta se opreste brusc.
Magicienii nu-si dezvaluie insa niciodata secretele pe care le mostenesc pe filiere secrete, de la maestru la maestru, din tata in fiu… Doar cele banale, in anumite circumstante. Unii dintre ei accepta totusi sa le dezvaluie doar unor cercetatori in beneficiul medicinii, sub semnul confidentialitatii.
DORIN MARAN
Comentarii