Secolul al XIV-lea reprezinta pentru Italia redescoperirea comorilor arhitecturale grecesti si romane. Acest secol, (Quattrocento) marcheaza inceputul Renasterii, revolutia in arta coincizand cu o mai mare stabilitate politica, reprezentand sfarsitul Evului Mediu. Printre asezarile care au inflorit de-a lungul acestei perioade si cea imediat urmatoare trebuie amintit oraselul Pienza, aflat la o mica distanta in sud de Siena, in Toscana. Ghidurile de calatorie il descriu adesea ca „incantator” si „elegant” fiind un excelent exemplu de prezervare a Renasterii secolului al XVI-lea, realizat dupa un plan cu o monumentala piata patrata in centru.
Aici s-a nascut, in 1405, remarcabilul umanist Aeneas Silvius Piccolomini, care, in 1458, a devenit papa Pius al II-lea. Chiar din primul an al pastoririi sale si-a vizitat locul nasterii, unde i-a gasit atat pe fostii prieteni din tinerete cat si pe conducatorii comunitatii doborati mult prea devreme de povara varstei. Hotarat sa faca ceva in aceasta privinta, a apelat la arhitectul si sculptorul florentin Bernardo Rossellino, un fost elev al vestitului Leon Batista Alberti, cerandu-i sa deseneze o noua piata orasului. Aceasta urma sa gazduiasca o catedrala (Duomo), palatul episcopal, primaria si un palat stralucitor purtand numele familiei Piccolomini.
Intre 1459-1462, Rossellino a realizat pentru locul de nastere al lui Pius al II-lea unul dintre primele exemple renascentiste ale „orasului ideal”. El a conceput noua piata – acum Piata Pius al II-lea – dupa o perspectiva indrazneata, asemanatoare mai degraba unei scene de teatru. A ridicat aici doua mari palate, asezate piezis, de o parte si de cealalta a Domului. Acesta are o fatada clasica simpla, din piatra de Istria si au interior neobisnuit de scurt dar suficient de inalt.
In stanga Domului a plasat palatul episcopal. In partea dreapta, pe langa fantana care invioreaza aerul, in piata elegant pavata, Rossellino a inaltat capodopera vietii sale, marele Palat Piccolomini.
In realizarea palatului se vad clar influentele marelui Batista Alberti, existand asemanari evidente intre constructia de aici si Palatul Rucellai din Florenta, opera a maestrului. Rosselino a interpretat insa totul intr-o maniera proprie, oferind astfel o anume originalitate operei sale. Palatul este construit in jurul unei curti interioare cu coloane corintiene si scari urcand de la incaperile familiei de la parter la etajul de deasupra. Are o fatada pe trei nivele dintre care, cele doua superioare sunt impodobite cu logii sustinute de coloane. De un efect deosebit este fatada dinspre gradina, aceasta fiind realizata ca un amfiteatru, in trei trepte, cu porticuri elegante prin care Pius al II-lea putea privi pana departe, spre Val d’Orcia, splendorile Toscanei.
Gradina, in cel mai pur stil italian, reprezenta o oaza de liniste pentru marele papa carturar, care, in scrierile sale ii amintea pe romani si originea lor latina, urmarind ca un veritabil vizionar si realizarea unei ligi antiotomane.
Centrul orasului a fost completat in 1462 cand Pius al II-lea a si rebotezat orasul cu numele pe care il poarta si astazi, el numindu-se initial Corsignano. In acelasi an a emis un ordin (o bula) prin care interzicea distrugerea antichitatilor romane din regiune. Acesta a constituit un prim pas in actiunile de prezervare a antichitatilor si a altor relicve istorice.
Influenta unor asemenea centre citadine a depasit repede hotarele Italiei, avand un efect deosebit asupra tarilor vecine. Printre acestea trebuie mentionata Franta, unde Francisc I a fost unul dintre pionierii revolutiei renascentiste in arhitectura.
IRINA STOICA
Comentarii