Unul dintre principalii lideri ai revolutiei de la 1789, Saint-Just si-a legat numele si soarta de cele ale lui Maximilien Robespierre, fiind, alaturi de acesta, membru al Comitetului Salvarii Publice si implicandu-se activ in „regimul terorii”. Nascut in familia unui fost ofiter de cavalerie de origine nobila din provincia Nivernais, Louis a beneficiat de o educatie aleasa la Scoala Oratoriana din Soissons, in ciuda mortii premature a parintelui sau.
Atras de aventura, in 1786 el a fugit de acasa la Paris, cu o parte din averea mamei lui. Se va intoarce in martie 1787, fiind iertat de cea care-i daduse viata si, la indemnul ei, se va inscrie la Scoala de Drept din Reims. Spre finele studiului insa, recidiveaza si este intemnitat sase luni, pentru ca furase bijuteriile mamei.
La 21 de ani se vede prins in valtoarea Revolutiei si se inroleaza in armata revolutionara, curajul si calitatile sale organizatorice aducandu-i curand gradul de locotenent-colonel al Garzii Nationale. Incepe o corespondenta cu Robespierre si devine cel mai apropiat prieten al acestuia, tinand primul discurs in Conventia Nationala pe 13 noiembrie 1792 – o diatriba violenta impotriva regelui Ludovic al XVI-lea. Va opta pentru moartea suveranului, in cadrul procesului intentat acestuia si se va face remarcat ca unul dintre cei mai inversunati lideri ai iacobinilor, mai ales dupa ce, odata cu alungarea girondinilor din Conventie (30 mai 1793), este ales membru al Comitetului Salvarii Publice. La propunerea lui, pamanturile confiscate nobililor au fost impartite taranimii sarace – unul dintre cele mai revolutionare acte ale Revolutiei Franceze.
Mereu in umbra lui Robespierre, a avut o contributie marcanta la eliminarea si executarea lui Hebert si a lui Danton, dar se va prabusi, alaturi de prietenul si idolul lui, pe 27 iulie 1794, fiind trimis la ghilotina impreuna cu acesta si infruntandu-si moartea cu resemnare si tarie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii