Daca insula Malta, cea mai mare din Arhipelagul Maltez, este renumita prin templele sale preistorice, cunoscute sub numele de Templele Tarxiene, vecina ei, Gozo, nu pare a fi ca nimic mai prejos. Pamantul acesteia este de asemenea presarat cu vestigii, pe care multi cercetatori le compara cu cele de la Stonehenge. Dintre toate, cel mai cunoscut, cel mai bine conservat si, farta indoiala cel mai impresionant este Ggantija, remarcat inca din vechime sub numele „Turnul Uriasilor” si descoperit in jurul lui 1826. Cu toate ca escavarile respective nu au scos la lumina dovezi spectaculoase ale trecutului, pot fi amintite doua capete de piatra ale unor statui, pastrate la Muzeul de Arheologie de pe insula.
„Turnul uriasilor” este de fapt un complex alcatuit din doua sisteme separate de curti interioare care, asemenea celor apartinand Templelor Mnajdra, nu se leaga intre ele. Primul este cunoscut sub numele de „Templul de Sud”. Construit inaintea celuilalt, in jurul anului 3600 i.Hr. este de asemenea mai mare, incorporand cinci abside largi. Templul de Nord, ridicat mai tarziu, in anii 3000 i.Hr. prezinta numai patru abside. In curtea larga a primului se pot masura 23 metri de la o absida la alta, iar portiunile de zid, bine prezervate, au o inaltime care depaseste opt metri. Se pot observa anumite deschideri sustinute de suporturi si resturile unui acoperis de piatra la margine. La origine se pare ca intreaga constructie a fost acoperita cu lemn, care a disparut de-a lungul vremii.
Au fost folosite doua feluri de pietre: „talfranka”, o roca moale, utilizata in special pentru portaluri si lespezile dusumelelor, si „talqawwi”, dura, din care au fost inaltati peretii care au fost tencuiti si acoperiti cu o vopsea ocra sau rosie in interior. Cu toate ca tencuiala interioara a disparut, mai pot fi vazute inca urme slabe la anumite imbinari. Megalitii uriasi, formand zidurile exterioare, cantarind fiecare tone sau zeci de tone, au fost asezati alternativ in pozitie verticala si orizontala. Spatiul dintre ei a fost umplut cu piatra sfaramata si pamant. Acest sistem a oferit zidului stabilitate si o rezistenta in fata timpului care a depasit 5000 de ani. Podeaua este partial acoperita cu lespezi de roca moale si partial ca „torba” sau pamant batatorit. Rocile moi au for decorate cu desene geometrice si spirale. Acestea abia mai pot fi vazute dar, datorita excelentei prezervari a incintei, ipoteza ca intreaga constructie a fost candva acoperita incepe sa devina o certitudine.
Turnul Gigantilor este numai una dintre minunile din Gozo. Pe langa acest templu stravechi, oamenii gasesc minunate clipe de incantare in pestera Ninu celebra pentru stalactitele si stalagmitele sale. Preferata lor pare a fi pestera nimfei Calypso a carei intrare se afla nu departe de megalitii templului stravechi. Pestera ne duce cu gandul inapoi, departe, in legendarele zile ale vestitului Homer. Aici se spune ca a poposit vreme de 7 ani vestitul Ulyse la intoarcerea sa in Ithaka. Descrierea insulei Ogygic, pe care locuia vestita nimfa, nu mai corespunde aspectului de astazi al pesterii, dar este sigur ca a fost folosita doar ca adapost temporar cu multe, foarte multe secole in urma. Poate ca arheologii vor descoperi ca templul si pestera ascund o multime de taine legate intre ele. De altfel sfaramaturi de piatra din perioada inaltarii Turnului Gigantilor au fost gasite la numai cativa metri de gura pesterii.
IRINA STOICA
Comentarii