Vorbind despre produsele rezultate din munca albinelor, nu putem sa nu ne referim si la propolis, care are o multitudine de efecte benefice asupra organismului nostru, atat prin utilizare interna, cat si externa. Este un compus complex, din rasini vegetale, balsamuri, uleiuri eterice si ceara, cupru, zinc, mangan, cobalt, carora li se adauga secretii ale glandelor salivare ale albinelor.
Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul îsi gaseste tot mai multe utilizari în medicina blanda. Este folosit ca biostimulator, marind rezistenta fizica si înlaturand oboseala. E un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si mai ales de arsuri ori degeraturi, dar si foarte util în vindecarea plagilor cauzate de armele de foc, precum si în cicatrizarea operatiilor. De asemenea, vindeca mucoasa bucala, care se stie ca este deosebit de sensibila, este benefic în sangerarile gingiilor, iar balsamul de propolis protejeaza împotriva radiatiilor Roentgen sau de alta natura. Foarte importanta este actiunea antibiotica, distrugand numeroase tipuri de bacterii, virusi, paraziti si fungi, dintre cei mai raspanditi si mai periculosi. Acest produs are si proprietati antioxidante (anti-tumorale, anticancerigene), anestezice, antispastice, este un excelent hepatoprotector (protejeaza ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor capilare si regenerator al tesuturilor.
Propolisul poate fi folosit ca atare, în mod similar cu guma de mestecat (si datorita faptului ca saliva umana este una dintre putinele substante care îl solubilizeaza), sub forma extractului moale înglobat în miere sau în compozitia diferitelor unguente. Tinctura de propolis se poate prepara în casa dupa urmatoarea reteta: se marunteste bine propolisul pentru a creste suprafata de contact cu alcoolul si a favoriza extractia, apoi se adauga alcool etilic de 80-90 de grade, în proportie de circa 1 la 3 – la 30 grame de propolis, 100 mililitri de alcool. Se lasa la loc uscat si ferit de lumina timp de 7 pana la 14 zile, dupa care se filtreaza de doua ori, astfel încat sa se obtina o solutie clara de culoare maro sau rosiatica, fara particule. Se pastreaza în sticle curate de culoare închisa, cu dop ermetic, la loc ferit de lumina. Tot în gospodarie se mai poate prepara un extract uleios de propolis. Pentru aceasta, se amesteca 10 g de propolis cu 200 ml ulei de masline sau 100 g unt si se încalzeste usor pe baia de aburi, la 50 de grade, timp de 90-120 de minute, amestecand încontinuu. Se filtreaza apoi si se pastreaza la loc racoros si întunecos.
Utilitatea terapeutica a tincturii de propolis a fost demonstrata prin nenumarate studii de laborator si clinice. Bolile interne infectioase se combat consumand 30 de picaturi pe zi, într-un pahar cu apa calduta; la eliminarea tulburarilor de menopauza se folosesc cate 10 picaturi pe zi, pe tratament de durata de circa un an; vindecarea inflamarii prostatei se face cu tratament de 30 picaturi pe zi, a rinichilor si a ficatului cu cate 40 de picaturi, de doua ori pe zi, în aceste cazuri repetand tratamentul pana la vindecare; TBC-ul pulmonar se trateaza cu cate 30 de picaturi de trei ori pe zi, completate cu inhalatii (la 1 litru de apa fierbinte se adauga 100 picaturi de tinctura, de doua ori pe saptamana; enteritele, parazitozele intestinale, durerile de stomac, ulcerul gastro-duodenal se combat cu 40 de picaturi puse în 100 ml de lapte cald, remediu consumat zilnic, pe stomacul gol.
De asemenea, tinctura de propolis regleaza tensiunea, pusa pe gingia dureroasa ori pe maseaua cariata alina durerea si împiedica infectia, iar în toate afectiunile pielii – inclusiv bataturi si cheratite, rani vechi, arsuri si micoze – vindecarea este totala în urma tamponarii cu tinctura de propolis, aceasta avand actiune cicatrizanta si de refacere a tesuturilor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii